14 definiții pentru ilustru

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ILUSTRU, -Ă, iluștri, -stre, adj. Strălucit, celebru, vestit prin calitățile sale deosebite. – Din fr. illustre, lat. illustris.

ILUSTRU, -Ă, iluștri, -stre, adj. Strălucit, celebru, vestit prin calitățile sale deosebite. – Din fr. illustre, lat. illustris.

ilustru, ~ă a [At: GHICA, S. 161 / Pl: ~uștri, ~re / E: fr illustre, lat illustris] Strălucit, celebru prin calitățile sale deosebite.

ILUSTRU, -Ă, iluștri, -stre, adj. Strălucit, eminent, celebru (prin merite, virtuți etc.), renumit, vestit, faimos. Privesc casa și parcul, privesc fotografiile, documentele rămase de la ilustrul muzician [Ceaikovski], hainele lui, obiectele de care s-a servit. STANCU, U.R.S.S. 86. Văd că într-o privință ilustrul d-tale profesor e de aceeași părere cu mine. CARAGIALE, O. VII 176. Ilustrul arhitect și sculptor grec Apolodor. ODOBESCU, S. III 72. ◊ (Substantivat) Figura bătrînei devenea radioasă, acum ochii i se muiau de lacrimi cînd pronunța numele ilustrului. ANGHEL, PR. 120.

ILUSTRU, -Ă adj. Strălucit; celebru, eminent. [Cf. fr. illustre, lat. illustris].

ILUSTRU, -Ă adj. strălucit; celebru, eminent. (< fr. illustre, lat. illustris)

ILUSTRU ~stră (~ștri, ~stre) Care este foarte vestit prin calitățile sau prin realizările sale; celebru. [Sil. -lus-tru] /<fr. illustre, lat. illustris

ilustru a. care are o mare reputațiune: celebru, faimos.

*ilústru, -ă adj., pl. m. ștri (lat. illustris). Însemnat, distins, făĭmos prin merite: Ștefan cel Mare e cel maĭ ilustru domn al tuturor Românilor. Iron. Un ilustru necunoscut, un om absolut neștiut de lume, dar cu pretențiunĭ de celebritate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ilustru adj. m., pl. iluștri; f. ilustră, pl. ilustre

ilustru adj. m., pl. iluștri; f. ilustră, pl. ilustre

ilustru adj. m., art. ilustrul, pl. iluștri, art. iluștrii; f. sg. ilustră, g.-d. art. ilustrei, pl. ilustre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ILUSTRU adj. 1. v. celebru. 2. v. ales.

ILUSTRU adj. 1. celebru, faimos, mare, renumit, reputat, vestit, (înv. și pop.) mărit, numit, (reg.) revestit, (Transilv.) hireș, (înv.) norocit, (grecism înv.) perifan, (fam.) arhicunoscut, (fig.) strălucit, (rar fig.) strălucitor. (Un ~ savant.) 2. ales, deosebit, distins, eminent, remarcabil. (Un profesor ~.) 3. ales, aristocrat, aristocratic, bun, distins, înalt, mare, nobil, (înv. și pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. și peior.) simandicos. (Aparținea unei familii ~.)

Intrare: ilustru
ilustru adjectiv
adjectiv (A97)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ilustru
  • ilustrul
  • ilustru‑
  • ilustră
  • ilustra
plural
  • iluștri
  • iluștrii
  • ilustre
  • ilustrele
genitiv-dativ singular
  • ilustru
  • ilustrului
  • ilustre
  • ilustrei
plural
  • iluștri
  • iluștrilor
  • ilustre
  • ilustrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ilustru, ilustrăadjectiv

  • 1. Strălucit, celebru, vestit prin calitățile sale deosebite. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Privesc casa și parcul, privesc fotografiile, documentele rămase de la ilustrul muzician [Ceaikovski], hainele lui, obiectele de care s-a servit. STANCU, U.R.S.S. 86. DLRLC
    • format_quote Văd că într-o privință ilustrul d-tale profesor e de aceeași părere cu mine. CARAGIALE, O. VII 176. DLRLC
    • format_quote Ilustrul arhitect și sculptor grec Apolodor. ODOBESCU, S. III 72. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Figura bătrînei devenea radioasă, acum ochii i se muiau de lacrimi cînd pronunța numele ilustrului. ANGHEL, PR. 120. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.