opțiuni
  • info

11 definiții pentru intercede

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERCEDE, interced, vb. III. Intranz. (Rar) A interveni, a stărui în favoarea cuiva. [Var.: interceda vb. I] – Din fr. intercéder.

intercede vi [At: DN3 / V: ~da / Pzi: interced / E: fr intercéder] (Liv) A interveni în favoarea cuiva Si: (liv) a interceda.

INTERCEDE, interced, vb. III. Intranz. (Rar) A interveni, a stărui pe lângă cineva în favoarea cuiva. [Var.: interceda vb. I] – Din fr. intercéder.

INTERCEDE vb. III. intr. (Liv.) A interveni, a stărui în favoarea cuiva. [P.i. interced, var. interceda vb. I. / < fr. intercéder, cf. lat. intercedere – a veni între].

INTERCEDE vb. intr. a interveni, a stărui în favoarea cuiva. (< fr. intercéder, lat. intercedere)

intercede v. a interveni în favoarea cuiva.

INTERCEDA vb. I v. intercede.

interceda v vz intercede

INTERCEDA vb. I. v. intercede.

*intercedéz v. intr. (fr. inter-céder, d. lat. -cédere. V. cedez). Rar. Intervin pentru ĭertarea cuĭva. – Se poate zice și intercéd, -cés, a -céde, ca purced.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

intercede vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. interced, 3 sg. intercede[1]

  1. Var. interceda (după def. din DEX și DN) — LauraGellner
Intrare: intercede
verb (V663)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • intercede
  • intercedere
 —
  • intercedând
  • intercedându‑
 singular plural
  • intercede
  • intercedeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • interced
 (să)
  • interced
  • intercedeam
 — —
a II-a (tu)
  • intercezi
 (să)
  • intercezi
  • intercedeai
 — —
a III-a (el, ea)
  • intercede
 (să)
  • interceadă
  • intercedea
 — —
plural I (noi)
  • intercedem
 (să)
  • intercedem
  • intercedeam
 — —
a II-a (voi)
  • intercedeți
 (să)
  • intercedeți
  • intercedeați
 — —
a III-a (ei, ele)
  • interced
 (să)
  • interceadă
  • intercedeau
 — —
verb (V51)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • interceda
  • intercedare
  • intercedat
  • intercedatu‑
  • intercedând
  • intercedându‑
 singular plural
  • intercedă
  • intercedați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • interced
 (să)
  • interced
  • intercedam
  • intercedai
  • intercedasem
a II-a (tu)
  • intercezi
 (să)
  • intercezi
  • intercedai
  • intercedași
  • intercedaseși
a III-a (el, ea)
  • intercedă
 (să)
  • interceadă
  • interceda
  • intercedă
  • intercedase
plural I (noi)
  • intercedăm
 (să)
  • intercedăm
  • intercedam
  • intercedarăm
  • intercedaserăm
  • intercedasem
a II-a (voi)
  • intercedați
 (să)
  • intercedați
  • intercedați
  • intercedarăți
  • intercedaserăți
  • intercedaseți
a III-a (ei, ele)
  • intercedă
 (să)
  • interceadă
  • intercedau
  • intercedară
  • intercedaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

intercede, intercedverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.