17 definiții pentru isca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISCA, isc, vb. I. Refl. A se naște, a lua ființă, a se ivi, a se produce, a apărea (pe neașteptate, deodată). ♦ Tranz. A face să se nască, să se ivească, a scoate la iveală, a provoca (pe neașteptate); p. ext. a născoci, a inventa. – Din bg. iskam (iska mi se).

ISCA, isc, vb. I. Refl. A se naște, a lua ființă, a se ivi, a se produce, a apărea (pe neașteptate, deodată). ♦ Tranz. A face să se nască, să se ivească, a scoate la iveală, a provoca (pe neașteptate); p. ext. a născoci, a inventa. – Din bg. iskam (iska mi se).

isca [At: (a. 1814) URICARIUL IV, 304/15 / V: es~, ies~, înes~ / Pzi: isc / E: bg искам] 1-2 vrt (A lua ființă sau) a face să ia ființă. 3-4 vrt (A apărea pe neașteptate sau) a face să apară. 5 vt (Pex) A născoci.

ISCA, isc, vb. I. Refl. A apărea, a se ivi, a se produce, a începe. Curînd, între focurile ațîțate-n pripă s-au iscat vorbe, șoapte, rîsete, amestecate cu sforăitul domol al apei din ceaune. GALAN, Z. R. 370. Cînd se isca sfadă între dînșii, la acest împărat mergeau mai întîi la judecată. ISPIRESCU, L. 183. ◊ (Rar despre oameni) Bogat e izvorul oamenilor!... În locul celor ce pleacă se iscă alții, ca din pămînt. STANCU, D. 411. ♦ Tranz. A face să se ivească, a provoca. Bîrnovă, cu Lie și cu Ispas, iscaseră larma cea cumplită pe ulițele tîrgului. SADOVEANU, O. VII 99. Plecarea lui... a iscat un mic scandal. VLAHUȚĂ, O. A. 100. Din toate chestiile cîte s-au discutat de la glorioasele evenimente din 11 iunie încoa, cea mai grea, cea mai delicată și totdeodată aceea care a iscat mai multe patimi în țară este fără îndoială chestia d-a face pe țăran proprietar. BĂLCESCU, O. I 233. ◊ Fig. Pe colinele cu lanuri Lin lumina plouă-n ore, Vîntul iscă vechi aleanuri. BENIUC, V. 51. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A da la iveală, a arăta. Luna și-a iscat iar secerea galbenă deasupra dealului Zvorîștii. GALAN, Z. R. 378.

A ISCA isc tranz. 1) A face să se iște. 2) A face să se producă; a avea drept efect; a pricinui; a provoca; a produce; a cauza. /<bulg. iskam

A SE ISCA mă isc intranz. A-și face brusc apariția; a se lăsa văzut pe neașteptate; a apărea; a se arăta; a se ivi. /<bulg. iskam

iscà v. a proveni pe neașteptate, a se manifesta dintr’odată: se iscă ceartă între ei. [Cf. slav. ISKATI, a cerceta].

isc, a v. tr. (vsl. iskati, a căuta, iz-iskati, a cere, a reclama; sîrb. iskati, rus. iskatĭ). Pricinuĭesc (rar): a isca o trebuință. V. refl. Mă ivesc, mă stîrnesc, mă produc de-odată (vorbind de ceva răŭ): s’a iscat o furtună, o ceartă. – Vechĭ și a se esca și înesca.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

isca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. isc, 2 sg. iști, 3 iscă; conj. prez. 1 sg. să isc, 3 iște

isca (a ~) vb., ind. prez. 3 iscă; conj. prez. 3 iște

isca vb., ind. prez. 3 sg. iscă; conj. prez. 3 sg. și pl. iște

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ISCA vb. 1. v. stârni. 2. v. provoca. 3. v. dezlănțui. 4. a apărea, a se ivi, a începe, a se porni, a se produce, a se stârni, (înv. și reg.) a se scociorî, (fig.) a se naște. (S-a ~ din senin o furtună.)

ISCA vb. 1. a cauza, a declanșa, a determina, a dezlănțui, a genera, a naște, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, a stîrni, (înv. și reg.) a scorni, (înv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discuții furtunoase.) 2. a naște, a produce, a provoca, a ridica, a stîrni. (Cartea a ~ multe obiecții.) 3. a se declanșa, a se dezlănțui, a izbucni, a (se) porni, a se stîrni, (rar) a se prăvăli, (înv. și reg.) a se dezlega, a se scorni, (înv.) a se scula, a se sparge, a sta, (fig.) a se aprinde. (S-a ~ un conflict.) 4. a apărea, a se ivi, a începe, a se porni, a se produce, a se stîrni, (înv. și reg.) a se scociorî, (fig.) a se naște. (S-a ~ din senin o furtună.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

isca (isc, iscat), vb. refl.1. (Cu pron. în dat.) A se i năzări cuiva, a-i trece prin minte. – 2. A se produce, a se întîmpla, a se ivi. – 3. (Tranz.) A produce, a provoca. Sl. iskati „a dori”, prin intermediul bg. iska mi se „am chef de” (Candrea; DAR; cf. Cihac, II, 149). Este greșită părerea lui Tiktin, care pleacă de la iască*iesca „a aprinde”.

Intrare: isca
verb (VT16)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • isca
  • iscare
  • iscat
  • iscatu‑
  • iscând
  • iscându‑
singular plural
  • iscă
  • iscați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • isc
(să)
  • isc
  • iscam
  • iscai
  • iscasem
a II-a (tu)
  • iști
(să)
  • iști
  • iscai
  • iscași
  • iscaseși
a III-a (el, ea)
  • iscă
(să)
  • iște
  • isca
  • iscă
  • iscase
plural I (noi)
  • iscăm
(să)
  • iscăm
  • iscam
  • iscarăm
  • iscaserăm
  • iscasem
a II-a (voi)
  • iscați
(să)
  • iscați
  • iscați
  • iscarăți
  • iscaserăți
  • iscaseți
a III-a (ei, ele)
  • iscă
(să)
  • iște
  • iscau
  • isca
  • iscaseră
esca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iesca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

isca, iscverb

  • 1. A se naște, a lua ființă, a se ivi, a se produce, a apărea (pe neașteptate, deodată). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Curînd, între focurile ațîțate-n pripă s-au iscat vorbe, șoapte, rîsete, amestecate cu sforăitul domol al apei din ceaune. GALAN, Z. R. 370. DLRLC
    • format_quote Cînd se isca sfadă între dînșii, la acest împărat mergeau mai întîi la judecată. ISPIRESCU, L. 183. DLRLC
    • format_quote rar (Despre oameni) Bogat e izvorul oamenilor!... În locul celor ce pleacă se iscă alții, ca din pămînt. STANCU, D. 411. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A face să se nască, să se ivească, a scoate la iveală, a provoca (pe neașteptate). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Bîrnovă, cu Lie și cu Ispas, iscaseră larma cea cumplită pe ulițele tîrgului. SADOVEANU, O. VII 99. DLRLC
      • format_quote Plecarea lui... a iscat un mic scandal. VLAHUȚĂ, O. A. 100. DLRLC
      • format_quote Din toate chestiile cîte s-au discutat de la glorioasele evenimente din 11 iunie încoa, cea mai grea, cea mai delicată și totdeodată aceea care a iscat mai multe patimi în țară este fără îndoială chestia d-a face pe țăran proprietar. BĂLCESCU, O. I 233. DLRLC
      • format_quote figurat Pe colinele cu lanuri Lin lumina plouă-n ore, Vîntul iscă vechi aleanuri. BENIUC, V. 51. DLRLC
      • format_quote neobișnuit Luna și-a iscat iar secerea galbenă deasupra dealului Zvorîștii. GALAN, Z. R. 378. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.