19 definiții pentru ivăr

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IVĂR, ivăre, s. n. 1. Clanță (la ușă). 2. Încuietoare (la ușă), zăvor. – Cf. săs. virol (= germ. Wirbel „șurub”).

IVĂR, ivăre, s. n. 1. Clanță (la ușă). 2. Încuietoare (la ușă), zăvor. – Cf. săs. virol (= germ. Wirbel „șurub”).

ivăr sn [At: EMINESCU, P. 255 / V: ivor, (reg) velv~, verv~, verver, virv~ / Pl: ~e / E: ns cf săs virol] 1 (Trs) Clanță la ușă. 2 (Mun) Zăvor. 3 (Mun) Încuitoare. 4 (Mol) Teasc mic pentru stors resturile de struguri, care se manevrează cu o pârghie.

IVĂR, ivăre, s. n. 1. Zăvor. Poarta înaltă e de fier, încuiată cu ivăre groase pe dinăuntru. STANCU, D. 136. Trase ivărul ușii și se duse pușcă la gard. DELAVRANCEA, H. T. 153. Trage ivărul și deschide. CARAGIALE, la TDRG. 2. Clanță. Aș! abia ți-ai întins mîna, sare ivărul la ușă, E-un congres de rubedenii, vreun unchi, vreo mătușă. EMINESCU, O. I 155.

IVĂR ~e n. înv. 1) Închizătoare primitivă la ușile caselor țărănești constând dintr-un mâner metalic montat la broască; clanță. 2) Încuietoare (la uși, ferestre etc.) constând dintr-o bară metalică orizontală mobilă, care intră într-o ureche fixată pe toc; zăvor. /<germ. Wirbel

ivăr n. zăvor de lemn. [Serb. IVER, țandără].

ívăr și ívor n., pl. ere, ore (din livăr. Cp. și cu sîrb. bg. rut. iver, așchie). Vest. Mîneru pe care puĭ mîna și apeșĭ cînd deschizĭ și închizĭ o ușă cu broască. – În Trans. și vérver, vélvăr (cp. cu sas. virvl, vervl, germ. wirbel. Dac. 3, 745). V. clanță, retez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ivăr s. n., pl. ivăre / ivere

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IVĂR s. 1. v. clanță. 2. v. zăvor.

IVĂR s. 1. clanță, încuietoare, (reg.) zîmpirig, (Mold.) clampă, (Transilv.) clenci, (Ban.) clențaică, (prin Transilv.) rătez, (Ban.) șnală, (Transilv. și Olt.) verver. (~ la broasca ușii.) 2. încuietoare, zăvor, (pop.) rătez, (reg.) riglă, (prin Ban.) reză. (~ la o ușă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ivăr (ivere), s. n. – Încuietoare, zăvor. – Var. ivor, verver. Fr. levier „mîner”, prin intermediul rut., pol. livar, rus. liver. Pierderea lui l-, anormală, se explică poate, printr-o confuzie cu sb., bg., rut. iver „așchie”, deoarece se întrebuințează adesea ca ivăr un fragment de băț (după Cihac, II, 152; Tiktin; Conev 79, direct de la iver). Der. din germ. Wirbel „piuliță” prin intermediul săs. virol (Lacea, Dacor., III, 745; DAR), nu este probabilă. Este dublet al lui livăr, (var. livără), s. n. (mîner; manivelă; flașnetă), cf. Cihac, II, 175 și Tiktin (Tiktin îl derivă pe livără „flașnetă” din gr. λύρα, și Meyer 244 din alb.).

Intrare: ivăr
ivăr1 (pl. ivăre) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ivăr
  • ivărul
  • ivăru‑
plural
  • ivăre
  • ivărele
genitiv-dativ singular
  • ivăr
  • ivărului
plural
  • ivăre
  • ivărelor
vocativ singular
plural
ivăr2 (pl. ivere) substantiv neutru
substantiv neutru (N9)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ivăr
  • ivărul
  • ivăru‑
plural
  • ivere
  • iverele
genitiv-dativ singular
  • ivăr
  • ivărului
plural
  • ivere
  • iverelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ivor
  • ivorul
  • ivoru‑
plural
  • ivore
  • ivorele
genitiv-dativ singular
  • ivor
  • ivorului
plural
  • ivore
  • ivorelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ivăr, ivăresubstantiv neutru

  • 1. Închizătoare primitivă la ușile caselor țărănești constând dintr-un mâner metalic montat la broască. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: clanță
    • format_quote Aș! abia ți-ai întins mîna, sare ivărul la ușă, E-un congres de rubedenii, vreun unchi, vreo mătușă. EMINESCU, O. I 155. DLRLC
  • 2. Încuietoare (la uși, ferestre etc.) constând dintr-o bară metalică orizontală mobilă, care intră într-o ureche fixată pe toc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: zăvor
    • format_quote Poarta înaltă e de fier, încuiată cu ivăre groase pe dinăuntru. STANCU, D. 136. DLRLC
    • format_quote Trase ivărul ușii și se duse pușcă la gard. DELAVRANCEA, H. T. 153. DLRLC
    • format_quote Trage ivărul și deschide. CARAGIALE, la TDRG. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.