16 definiții pentru litigiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LITIGIU, litigii, s. n. Conflict între persoane, instituții, state etc. care poate forma obiectul unui proces, unui arbitraj etc. – Din fr. litige, lat. litigium.

LITIGIU, litigii, s. n. Conflict între persoane, instituții, state etc. care poate forma obiectul unui proces, unui arbitraj etc. – Din fr. litige, lat. litigium.

litigiu sn [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr litige, lat litigium] Conflict între persoane, instituții, state, care poate forma obiectul unui proces, unui arbitraj etc.

LITIGIU, litigii, s. n. (Jur.) Conflict putînd forma obiectul unui proces, ivit între persoane, instituții sau state. V. controversă.Pl. și: (învechit) litigiuri (GHICA, S. 589).

LITIGIU s.n. Conflict, ciocnire de interese care poate constitui obiectul unui proces. [Pron. -giu, pl. -ii, -uri. / cf. fr. litige, lat. litigium].

LITIGIU s. n. conflict, diferend care poate constitui obiectul unui proces, al unui arbitraj etc. (< fr. litige, lat. litigium)

LITIGIU ~i n. jur. Conflict care poate fi supus pentru rezolvare unui organ de jurisdicție. [Sil. -giu] /<fr. litige, lat. litigium

*litígiŭ n. (lat. litigium, d. lis, litis, proces, și ágere, a duce). Proces, judecată, contestare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

litigiu s. n., art. litigiul, pl. litigii; art. litigiile (desp. -gi-i-)

litigiu [giu pron. gĭu] s. n., art. litigiul, pl. litigii; art. litigiile (-gi-i-)

litigiu s. n. [-giu pron. -giu], art. litigiul; pl. litigii, art. litigiile (sil. -gi-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LITIGIU s. 1. v. controversă. 2. v. neînțelegere.

LITIGIU s. 1. controversă. (~ a fost rezolvat de un arbitru.) 2. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gîlceavă, învrăjbire, neînțelegere, vrajbă, zîzanie, (înv. și pop.) price, pricină, sfadă, (pop. și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harță, (înv. și reg.) pricaz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. și Transilv.) poară, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ născut între două persoane.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Nulla fere causa est, in qua non femina litem moverit (lat. „Aproape nu există proces în care femeia să nu fi pornit litigiul”) – Iuvenal, Satire (VI, 242-243) – Vezi: „Cherchez la femme!

Intrare: litigiu
litigiu1 (pl. -i) substantiv neutru
  • pronunție: litigĭu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • litigiu
  • litigiul
  • litigiu‑
plural
  • litigii
  • litigiile
genitiv-dativ singular
  • litigiu
  • litigiului
plural
  • litigii
  • litigiilor
vocativ singular
plural
litigiu2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N50)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • litigiu
  • litigiul
  • litigiu‑
plural
  • litigiuri
  • litigiurile
genitiv-dativ singular
  • litigiu
  • litigiului
plural
  • litigiuri
  • litigiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

litigiu, litigiisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.