LOTO s. n. 1. Joc de societate la care participanții au în față cartonașe imprimate cu diferite numere, pe care le acoperă treptat cu jetoanele corespunzătoare, pe măsură ce acestea sunt scoase, la întâmplare, dintr-o grămadă (sau dintr-un săculeț); totalitatea cartonașelor și jetoanelor folosite la acest joc. 2. Loterie. [Var.: (1) loton s. n.] – Din fr. loto.

loto sn [At: PONTBRIANT, D. / V: (asr) loton / Pl: ~uri / E: fr loto] 1 Joc de societate la care participanții au în față cartoane imprimate cu diferite numere, pe care le acoperă treptat cu jetoanele corespunzătoare, pe măsură ce acestea sunt scoase, la întâmplare, dintr-o grămadă sau dintr-un săculeț. 2 (Pex) Cartoane și jetoane folosite la acest joc. 3 Loterie (1).

LOTO, lotouri, s. n. 1. Joc de societate la care participanții au în față cartoane imprimate cu diferite numere, pe care le acoperă treptat cu jetoanele corespunzătoare, pe măsură ce acestea sunt scoase, la întâmplare, dintr-o grămadă (sau dintr-un săculeț); cartoanele și jetoanele folosite la acest joc. 2. Loterie. [Var.: (1) loton s. n.] – Din fr. loto.

LOTO s. n. 1. Joc de societate la care participanții au în față unul sau mai multe cartoane imprimate cu o serie de numere; pe măsură ce se scot piese numerotate, cartoanele se acoperă cu aceste piese așa ca să corespundă între ele numerele, iar cel al cărui carton se acoperă mai repede cîștigă partida. Jucau în arșici, loto, cărți. CONTEMPORANUL, III 571. ♦ Cartoanele și jetoanele folosite la jocul descris mai sus. (Atestat în forma loton) Era un loton vechi, cu table murdare și sleite, cu bilele desperecheate și în mare parte fabricate de mîna lui Hariton. C. PETRESCU, A. 275. 2. (Mai ales urmat de determinări) Loterie. Loto central. Loto săptămînal. – Variantă: (1) loton s. n.

LOTO s.n. 1. Joc de societate cu cartoane imprimate cu diferite numere, pe care participanții le acoperă cu fișe cu numerele corespunzătoare pe măsură ce acestea sunt scoase, la întîmplare dintr-un săculeț; cartoanele, fișele acestui joc. 2. Loterie. [Var. loton s.n. / cf. fr. loto, it. lotto].

LOTO s. n. 1. joc de societate sau didactic cu cartonașe imprimate cu diferite numere, pe care participanții trebuie să le acopere cu jetoane corespunzătoare, pe măsură ce acestea sunt scoase la întâmplare dintr-un săculeț; (p. ext.) piesele acestui jos. 2. loterie. (< fr. loto)

LOTO ~uri n. 1) Joc de noroc cu fișe numerotate care se scot pe rând dintr-un săculeț. 2) Joc de noroc în care se trag la sorți bilete numerotate, dintre care unele devin câștigătoare; loterie. [Art. lotoul] /<fr. loto^[1]

loton² sn vz loto

LOTON s.n. v. loto(1).

loton n. joc de hazard cu niște sticle și cartoane numerotate (=fr. loto).

*lotón n., pl. oane (d. fr. loto, care e it. lotto, care vine tot de unde vine și lot). Un joc de noroc în care se distribue jucătorilor niște cartele pe care-s însemnate 15 numere de la 1 pînă la 90 și cărora le corespund 90 de numere puse într’un săculeț și care se trag pînă ce un jucător a umplut un rînd (5 numere) din cartelă (saŭ și toată cartela, dacă așa s’a convenit), și atuncĭ acela cîștigă: a juca la loton saŭ lotonu. Toate bucățile din care se compune acest joc la un loc.

!loto (loterie; joc) s. n., art. lotoul; (jocuri) pl. lotouri

!loto s. n., art. lotoul

loto s. n., art. lotoul; (jocuri) pl. lotouri^[1]