LÂNICĂ s. f. (Pop.) 1. Diminutiv al lui lână. 2. (Colectiv) Fire subțiri de lână de diferite culori, care servesc la brodat. – Lână + suf. -ică.

lânică sf [At: DL / Pl: (1-2) ~ici, (3) ~uri / E: lână + -ică] 1-10 (Șhp) Lână (1-4, 6) (fină și puțină) Si: (reg) lâneață (2-11), lânișoară (1-10), lâniță (1-10), lânuță (1-10). 11 (Csc) Lâneață (12).

LÂNICĂ s. f. 1. Diminutiv al lui lână. 2. (Colectiv) Fire subțiri de lână de diferite culori, care servesc la brodat. – Lână + suf. -ică.

LÂNICĂ f. Ață subțire de lână, de diferite culori, cu care se brodează. /lână + suf. ~ică

LÎNICĂ sf. Tort fin de lînă, de diferite colori, cu care se coase sau se brodează: negrul des al lînicii de pe rîurii altițelor îi fac și mai negri ochii (LUNG.).

LÎNIȘOARĂ (pl. -re), LÎNIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 dim. LÎNĂ ¶ 2 – LÎNICĂ.

LÎNUȚĂ (pl. -țe) sf. 1 dim. LÎNĂ ¶ 2 = LÎNICĂ.

LÎNICĂ s. f. 1. Diminutiv al lui lînă (I 1). 2. (Cu sens colectiv) Fire subțiri de lînă de diferite culori, care servesc la brodat.

lînícă f. fără pl., care ar fi lînéle (dim. d. lînă). Un fel de ață de lînă de făcut ornamente cusute pe pînză de sac, pe canva ș. a.

!lânică (pop.) s. f., g.-d. art. lânicii; (varietăți de lânică) pl. lânicuri

lânică (pop.) s. f., g.-d. art. lânicii

lânică s. f., g.-d. art. lânicii

lânică s.f. 1 lânișoară, lâniță, lânuță. 2 lânuri (v. lână), <reg.> lâneață, lânișoară, lâniță, lânuță. Lânica se folosește mai ales la brodat.