LĂTUNOAIE, lătunoaie, s. f. 1. (Pop.) Gaură, răritură care se produce la marginile pânzei în timpul țesutului manual prin ruperea unor fire din urzeală. 2. Scândură plană pe o parte și convexă pe cealaltă, tăiată de la marginea unui buștean. [Var.: (2) lătunoi (pl. lătunoi) s. m.] – Latură + suf. -oaie.

lătunoaie sfi [At: LM / P: ~noa-ie / V: (reg) ~troaie, (reg) lătunoi sn; (reg) ~uro~, (reg) lăturoi sn; (reg) lut~ / E: latură + -oaie] 1-2 (Reg) (Gaură sau) răritură care se face în pânză în timpul țesutului manual prin ruperea unor fire din urzeală. 3 (Îvp; fig) Lacună. 4 (Reg) Scândură de calitate inferioară, plană pe o parte și convexă pe cealaltă, tăiată de la marginea unui buștean Si: lăturaș (22). 5 (Reg) Margine. 6 (Reg) Om leneș și greoi. 7 (Reg) Scândură groasă sau lată care se folosește ca un fel de laviță la stână. 8-9 (Reg) Obiect lat. 10 Ființă grasă. 11-12 (Reg) Obiect sau ființă care ocupă o poziție laterală. 13 (Reg) Margine la o luntre. 14 (Reg) Sarcină de lemne, fân, brânză etc. care se încarcă pe o latură a samarului. 15 (Reg) Aripă la lesă. 16 (Înv) Proptea la casă. 17-18 (Reg) Inflamație a amigdalelor sau a ganglionilor limfatici din regiunea cervicală. 19 (Reg) Mormoloc. 20 (Reg) Specie de insectă care trăiește în fundul apelor (Gumarus Pulex) 21 (Reg) Pilă lată de fierărie, folosită la diferite lucrări de ajustaj. 22 (Reg; îf lătunoi) Fâșie îngustă și lungă de pământ. 23 (Înv) Parte a acoperișului nedefinită mai îndeaproape. 24 (Înv) Măsură de greutate pentru pește. 25 (Reg) Plasă de prins peștele.

LĂTUNOAIE, lătunoi, s. f. 1. Gaură, răritură care se produce la marginile pânzei în timpul țesutului manual prin ruperea unor fire din urzeală. 2. Scândură plană pe o parte și convexă pe cealaltă, tăiată de la marginea unui buștean. [Pl. și: lătunoaie. = Var.: (2) lătunoi s. n.] – Latură + suf. -oaie.

LĂTUNOAIE, lătunoi și lătunoaie, s. f. 1. Loc rărit, gaură, răritură care se face în pînză în timpul țesutului, prin ruperea unui fir (sau a mai multora) din urzeală. Mireasa scoate din ladă unul sau două valuri de pînză... Cîte una din neveste, mai bună de gură, numai strigă: Mai dați-o și pe la noi S-o cătăm de lătunoi. SEVASTOS, N. 70. Pe sulul cel denapoi O sută de lătunoi. MARIAN, S. 97. 2. Scîndură pe o parte plană și pe cealaltă convexă, tăiată de la marginea unui buștean. Cumpără... două lătunoaie groase, patru balamale, cîteva piroane, două belciuge. CREANGĂ, P. 321. Colibele, la munte, sînt făcute din lătunoi puse în formă conică. ȘEZ. V 3. – Variantă: (2) lătunoi (REBREANU, I. 40) s. n.

LĂTUNOAIE ~oi f. 1) Răritură la marginea pânzei țesute manual, formată prin ruperea unor fire din urzeală. 2) Scândură cu o parte plană, iar cu alta convexă, tăiată de la marginea unui buștean.[Sil. -noa-ie; Var. lătunoi] /latură + suf. ~oaie

lătunoaie f. Mold. 1. scândură groasă sau lată cu o lature convexă și alta plană: două lătunoae groase CR.; 2. răritură produsă din cauza firelor rupte ale urzelii; 3. un fel de plasă. [Munt. lăturoae: v. lature].

lătunoáĭe (est) și -roáĭe (vest) f., pl. oĭ (augm. d. lature). Vest. Pardaf, scîndură laterală care rămîne de la o grindă și care e rătundă pe o parte și plană pe cea-laltă. Îngroșătură în firu bătăturiĭ pînzeĭ, ceĭa ce e un defect: Pe sulu de dinapoĭ o sută de lătunoĭ, pe sulu de dinainte cine le maĭ ține minte? (P. P.). Fig. Defect, lipsă: a suplini o lătunoaĭe. V. cîrcĭob.

lătroaie sf vz lătunoaie

lătunoi sn vz lătunoaie

lătunóĭ n., pl. oaĭe (d. lature). Est. Lătunoaĭe. O veche măsură de greutate p. pește în sec. 18 (Iorga, Negoț. 229). Fc. Chilimoț maĭ mare făcut din aluatu rămas.

lătunoaie (pop.) s. f., art. lătunoaia, g.-d. art. lătunoaiei; pl. lătunoaie

lătunoaie (pop.) s. f., g.-d. art. lătunoaiei; pl. lătunoaie

lătunoaie s.f. / lătunoi s.n., pl. lătunoi / lătunoaie

lătunoaie

!lătunoi (reg.) s. n., pl. lătunoaie

lătunoi (reg.) s. m. / s. n., pl. lătunoi / lătunoaie

lătunoiu, -noaie.

LĂTUNOAIE s. 1. (TEXT.) răritură, (reg.) cărare, strungă. (~ într-o țesătură.) 2. (reg.) margine. (~ folosită la o construcție.)

LĂTUNOAIE s. 1. (TEXT.) răritură, (reg.) cărare, strungă. (~ într-o țesătură.) 2. (reg.) margine. (~ folosite la o construcție.)

lătunoi, lătunoaie, s.n. (înv.) 1. măsură de greutate pentru pește. 2. cocoloș din aluatul rămas.

lătunoi, s.n. – 1. Răritură în pânza ce se țese manual, produsă de firele rupte ale urzelii: „Că toată pânza-i lătunoi” (Bârlea, 1924, I: 96). 2. Legătură de vreascuri care se transportă pe umăr: „Și a legat un lătunoi de găteje” (Bilțiu, 1999: 341; Desești). 3. Mormoloci de broască (Lenghel, 1979). – Var. a lui lătunoaie (< latură + suf. -oaie) (Scriban, DEX, MDA).

lătunoi, lătunoaie, s.n. – 1. Răritură în pânza ce se țese manual, produsă de firele rupte ale urzelii: „Că toată pânza-i lătunoi” (Bârlea 1924 I: 96). 2. Legătură de vreascuri care se transportă pe umăr: „Și a legat un lătunoi de găteje” (Bilțiu 1999: 341; Desești). 3. Mormoloci de broască (Lenghel 1979). – Din latură + -oi.