10 definiții pentru mangă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mangă1 sfs [At: COMAN, GL. / E: nct] (Reg; pbl; îs) Ou de ~ Ou de părăsitură.

mangă2 sf [At: CHEST. IV, 16/733 / Pl: măngi / E: nct] 1 (Reg) Surpătură într-un mal Si: bolitură, prăpastie. 2 Drum situat sub nivelul grădinilor sau ogoarelor dimprejur.

mangă3 s [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 133 / E: nct] 1 (Ban; îe) A fi~ (la cap) A fi încăpățânat. 2 (Fam; îe) A fi (beat) ~ sau a se îmbăta ~ A se îmbăta foarte tare.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mangă s.f. (reg.) 1. surpătură în mal; prăpastie. 2. drum sub nivelul ogoarelor din jur. 3. om încăpățânat.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a lua dreptul / mangă expr. a lua mită / șperț

mangă I s. f. sg. mită, șperț. II adj. invar. beat.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MANGĂ1 s. f. (Regional, în e x p r.) Ou de mangă = „stîrpitură de ou; părăsitură” (Mățău-Cîmpulung). COMAN, GL. - Etimologia necunoscută.

MANGĂ2 s. f. (Regional) 1. Surpătură într-un mal; boltitură, prăpastie. Com. din ORAVIȚA. 2. Drum situat sub nivelul grădinilor sau ogoarelor dimprejur (Cislău-Ploiești). CHEST. IV 16/733. - Etimologia necunoscută.

MANGĂ3 s. f. (Învechit, cu sens neprecizat) Purta o fermenă de catifea neagră, scurtă pînă la talie și cusută cu fir în mangă. FILIMON, O. I, 197. - Etimologia necunoscută.

MANGĂ4 subst. (Prin Ban.) Om încăpățînat. Nu fi mangă la cap! L. COSTIN, GR. BĂN. 133. - Etimologia necunoscută.

Intrare: mangă
substantiv feminin (F75)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mangă
  • manga
plural
genitiv-dativ singular
  • măngi
  • măngii
plural
vocativ singular
plural