14 definiții pentru megieși

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEGIEȘI, megieșesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se învecina, a se mărgini. [Pr.: -gi-e-] – Din megieș.

MEGIEȘI, megieșesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se învecina, a se mărgini. [Pr.: -gi-e-] – Din megieș.

megieși vir [At: (a. 1650-1675) GCR I, 189/7 / V: (cscj) a / P: ~gi~e~ / Pzi: esc / E: megieș] (Îrg) A se învecina.

MEGIEȘI, megieșesc, vb. IV. Refl. reciproc. (Regional) A se învecina, a se mărgini. Pe șesul unde se megieșesc plășile Prutul de Sus, Coșula și Bașăul, se află satul Cordărenii. ODOBESCU S. II 174. Plaiul Șarului este un munte în comuna Șaru Dornei, ce se megieșește cu comuna Neagra Șarului. ȘEZ. II 41.

MEGIEȘI vb. (Mold.) A se învecina. Și aceste pentru mai deschise lucruri și a crailor leșești cu care se megieșează țeara noastră macar pe scurt am scris aice. N. COSTIN. Toate davalele ori cîte ar fi avut tătarii a cere la moldoveni seau moldovenii la tătari de cînd megieșesc ei cu moldovenii si pînă acum. PSEUDO-AMIRAS; cf. AXINTE URICARIUL. Variante: megieșa (N. COSTIN; PSEUDO-AMIRAS). Etimologie: megieș + suf. -i.. Vezi și: megieș, megieșesc, megieșie, megieșită.

2) megieșésc (mă) v. refl. (d. megiaș; sîrb. meğašiti, a mărgini). Mă mărginesc, mă învecinez. V. intr. Vechĭ. A megieși, a fi vecin cu cineva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

megieși (a se ~) (înv., reg.) (desp. -gi-e-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă megieșesc, 3 sg. se megieșește, imperf. 1 sg. mă megieșeam; conj. prez. 1 sg. să mă megieșesc, 3 să se megieșească; imper. 2 sg. afirm. megieșește-te; ger. megieșindu-mă

!megieși (a se ~) (înv., reg.) (-gi-e-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se megieșește, imperf. 3 sg. se megieșea; conj. prez. 3 să se megieșească

megieși vb. (sil. -gi-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. megieșesc, imperf. 3 sg. megieșea; conj. prez. 3 sg. și pl. megieșească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MEGIEȘI vb. v. învecina, mărgini.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MEGIEȘÍ vb. IV. R e f l. și (rar) i n t r a n z. (Învechit și regional) A se învecina, a se mărgini. Ce s-au lucrat în dzilele lor și a părților streine care să megieșesc cu aceaste țări (a. 1 650-1675). GCR I, 189/7. Și aceste pentru mai deschise lucruri și a crailor leșești cu care se megieșează țeara noastră macar pe scurt am scris aice. N. COSTIN, LET. I A, 29/7. Toate davalele ori cîte ar fi avut tătarii a cere la moldoveni seau și moldovenii la tătari de cînd megieșesc ei cu moldovenii și pînă acum. AMIRAS, LET.2 III, 173. Și cele mai selbatece locuri ale țării le-au domes- nicit cu locuință de familii, nu numai a țărilor ce se megieșesc, ce și acelor mai depărtate (a. 1768). URICARIUL, I, 339. A sa stăpînire să megieșe cu aceia a prensului [= prințului]. CRITIL, 83/16. Moșia sfintei mănăstiri Golia. . . ce se megieșește. . . cu via d-sale paharnicul Toma (a. 1 811). URICARIUL, X, 119. Crăiia sa să megieșaște cu a mea. BELDIMAN, N. P. II, 49/14. Județul Mehedinți. . . se megieșește cu Banatul și Transilvania. I. IONESCU, M. 21, cf. id. D. 9. Pe șesul unde se megieșesc plășile Prutul-de-Sus, Coșula și Bașăul se află satul Cordărenii. ODOBESCU, S. II, 174. Plaiul Șarului este un munte în comuna Șaru Bornei ce se megieșește cu comuna Neagra Șarului. ȘEZ. II, 41, cf. A V 18, IX 3. - Pronunțat: -gi-e-. – Prez. ind.: megieșesc. – Și: megieșa vb. I. V. megieș.

Intrare: megieși
  • silabație: me-gi-e-și info
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • megieși
  • megieșire
  • megieșit
  • megieșitu‑
  • megieșind
  • megieșindu‑
singular plural
  • megieșește
  • megieșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • megieșesc
(să)
  • megieșesc
  • megieșeam
  • megieșii
  • megieșisem
a II-a (tu)
  • megieșești
(să)
  • megieșești
  • megieșeai
  • megieșiși
  • megieșiseși
a III-a (el, ea)
  • megieșește
(să)
  • megieșească
  • megieșea
  • megieși
  • megieșise
plural I (noi)
  • megieșim
(să)
  • megieșim
  • megieșeam
  • megieșirăm
  • megieșiserăm
  • megieșisem
a II-a (voi)
  • megieșiți
(să)
  • megieșiți
  • megieșeați
  • megieșirăți
  • megieșiserăți
  • megieșiseți
a III-a (ei, ele)
  • megieșesc
(să)
  • megieșească
  • megieșeau
  • megieși
  • megieșiseră
megieșa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

megieși, megieșescverb

  • 1. învechit regional A se învecina, a se mărgini. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe șesul unde se megieșesc plășile Prutul de Sus, Coșula și Bașăul, se află satul Cordărenii. ODOBESCU S. II 174. DLRLC
    • format_quote Plaiul Șarului este un munte în comuna Șaru Dornei, ce se megieșește cu comuna Neagra Șarului. ȘEZ. II 41. DLRLC
etimologie:
  • megieș DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.