12 definiții pentru milogi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MILOGI, milogesc, vb. IV. Refl. A cere de pomană; a cerși. ♦ A se ruga de cineva cu stăruință, înjositor, pentru a obține ceva. – Din milog.

MILOGI, milogesc, vb. IV. Refl. A cere de pomană; a cerși. ♦ A se ruga de cineva cu stăruință, înjositor, pentru a obține ceva. – Din milog.

milogi vrt [At: PANN, P. V. III, 1421/19 / Pzi: ~gesc / E: milog] 1 A cerși. 2-5 (Pex; dep) vrt A (se) ruga cu stăruință (și cu glas plângător).

MILOGI, milogesc, vb. IV. Refl. A se ruga de cineva cu stăruință spre a obține ceva; a cere de pomană, a cerși. [Țăranii] sînt siliți să cerșească pur și simplu.. să se milogească pentru porumb. REBREANU, R. I 223. O fetiță, c-un paneraș de flori, se tot milogește pe lîngă noi, c-un aer de sfîșietoare mizerie. VLAHUȚĂ, O. A. 442. Cînd vedea drumeț... lăsa baba covrigul din gură, întindea dreapta și se milogea tînguios numai din vîrful limbii. CARAGIALE, O. III 51. ◊ Tranz. (Neobișnuit) Milogea sprijinul unui om și pe omul acela nu-l socotea vrednic de stimă. C. PETRESCU, C. V. 62.

A SE MILOGI mă ~esc intranz. 1) A adopta o atitudine de inferioritate (față de cineva) implorând (pentru a obține ceva). 2) A umbla cu cerutul; a cerși. /Din milog

milogì v. 1. a cere de milă; 2. fig. a implora cu fățărnicie: veni milogindu-se la muma voinicului ISP.

milogésc (mă) v. refl. (d. milog saŭ d. sîrb. milolagati, a linguși, a minți fin). Cerșesc, cer de pomană. Fig. Implor prea umil: i se milogea pentru fiu eĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

milogi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă milogesc, 3 sg. se milogește, imperf. 1 sg. mă milogeam; conj. prez. 1 sg. să mă milogesc, 3 să se milogească; imper. 2 sg. afirm. milogește-te; ger. milogindu-mă

!milogi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se milogește, imperf. 3 sg. se milogea; conj. prez. 3 să se milogească

milogi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. milogesc, imperf. 3 ag. milogea; conj. prez. 3 sg. și pl. milogească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MILOGI vb. a cerși, (pop.) a prosti, (Transilv. și Maram.) a coldui, (înv.) a calici, a cerșetori, (arg.) a mangli. (A ~ pe la colțuri de stradă.)

MILOGI vb. a cere, a cerși, (pop.) a prosti, (Transilv. și Maram.) a coldui, (înv.) a calici, a cerșetori, (arg.) a mangli. (A ~ pe la colțuri de stradă.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MILOGÍ vb. IV. Refl. 1. A cere de pomană; a cerși. Merse Frigura îndată în cerșetoare schimbată. . . La ciobanul ce-l văzuse, Fără să se milogească. PANN, P. V. III, 1431/19, cf. POLIZU. Întindea dreapta și se milogea tînguios. CARAGIALE, O. II, 244. O fetiță c-un paneraș de flori se tot milogește . . . c-un aer de sfîșietoare mizerie. VLAHUȚĂ, O. A. 442. ◊ T r a n z. (Rar) De n-ar fi ologul ca să cînte . . . și să-ți milogească mămăliga. . . DELAVRANCEA, ap. CADE. 2. P. e x t. A cere ceva înjosindu-se, a se ruga cu stăruință (și cu glas plîngător). Zmeul. . . veni milogindu-se la muma voinicului. ISPIRESCU, L. 123, cf. 338. Să se milogească pentru porumb. REBREANU, R. I, 223, cf. id. NUV. 175. Te milogești nițel și te miluie neamurile cu leafă de la stat. STANCU, D. 291, cf. id. R. A. IV, 83. ◊ T r a n z. (Rar) Milogea sprijinul unui om și pe omul acela nu-l socotea vrednic de stimă. C. PETRESCU, C. V. 62. - Prez. ind.: milogesc. – V. milog.

Intrare: milogi
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • milogi
  • milogire
  • milogit
  • milogitu‑
  • milogind
  • milogindu‑
singular plural
  • milogește
  • milogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • milogesc
(să)
  • milogesc
  • milogeam
  • milogii
  • milogisem
a II-a (tu)
  • milogești
(să)
  • milogești
  • milogeai
  • milogiși
  • milogiseși
a III-a (el, ea)
  • milogește
(să)
  • milogească
  • milogea
  • milogi
  • milogise
plural I (noi)
  • milogim
(să)
  • milogim
  • milogeam
  • milogirăm
  • milogiserăm
  • milogisem
a II-a (voi)
  • milogiți
(să)
  • milogiți
  • milogeați
  • milogirăți
  • milogiserăți
  • milogiseți
a III-a (ei, ele)
  • milogesc
(să)
  • milogească
  • milogeau
  • milogi
  • milogiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

milogi, milogescverb

  • 1. A cere de pomană. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cerși
    • format_quote [Țăranii] sînt siliți să cerșească pur și simplu... să se milogească pentru porumb. REBREANU, R. I 223. DLRLC
    • format_quote O fetiță, c-un paneraș de flori, se tot milogește pe lîngă noi, c-un aer de sfîșietoare mizerie. VLAHUȚĂ, O. A. 442. DLRLC
    • format_quote Cînd vedea drumeț... lăsa baba covrigul din gură, întindea dreapta și se milogea tînguios numai din vîrful limbii. CARAGIALE, O. III 51. DLRLC
    • 1.1. A se ruga de cineva cu stăruință, înjositor, pentru a obține ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote tranzitiv neobișnuit Milogea sprijinul unui om și pe omul acela nu-l socotea vrednic de stimă. C. PETRESCU, C. V. 62. DLRLC
etimologie:
  • milog DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.