6 definiții pentru miserere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
*miserére n. fără pl. (lat. miserére, fie-țĭ milă, miseréri, a-țĭ fi milă, d. miser, nenorocit. V. meserere). La catolicĭ, unu din ceĭ șapte psalmĭ de penitență. Muzica după care se cîntă aceștĭ psalmĭ. – Pron. și miz- (după fr.).
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
miserere (lat.) [s pron. s / rom. z] s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!miserere (lat.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
miserere s. n. [-se- pron. -ze-]
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
miserere (lat. „Doammne miluiește”) 1. Primul cuvânt al psalmului* 50 (51), cântat totdeauna în timpul săptămânii mari. 2. După 1514, cântec solemn pe mai multe voci (2), utilizat în capela pontificală.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MISERÉRE (cuv. lat. „îndură-te!”) subst. (MUZ.) Începutul psalmului 50, considerat prototipul cântărilor de penitență și deseori transpus în muzică (Josquin des Prés, G. Allegri). ♦ Imn catolic pe mai multe voci.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- pronunție: -se- pr. -ze-
| substantiv neutru (N35) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||