23 de definiții pentru mlădia

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MLĂDIA, mlădiez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) îndoi (ușor); a (se) legăna (ușor) într-o parte și în alta. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) modula. Mlădiez vocea. 3. Refl. Fig. A se adapta unei situații, a deveni conciliant, maleabil; a se supune. [Pr.: -di-a.Prez. ind. și: mlădii] – Din mlădiu.

MLĂDIA, mlădiez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) îndoi (ușor); a (se) legăna (ușor) într-o parte și în alta. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) modula. Mlădiez vocea. 3. Refl. Fig. A se adapta unei situații, a deveni conciliant, maleabil; a se supune. [Pr.: -di-a.Prez. ind. și: mlădii] – Din mlădiu.

mlădia [At: HELIADE, O. I, 305 / P: ~di-a / V: (rar) mlădii, mlădi / Pzi: ~iez, mlădii, (rar) -iu / E: mlădiu] 1 vr A se înclina, a se îndoi ușor. 2 vr A se legăna ușor într-o parte și în alta Si: a se clătina. 3 vr (D. drumuri, ape etc.) A urma o linie șerpuitoare. 4 vr (D. drumuri, ape etc.) A șerpui. 5 vr A deveni flexibil, mlădios (1). 6 vr (Fig; d. oameni) A se supune. 7 vr (D. oameni) A deveni conciliant, maleabil. 8-9 vtr (Fig) A (se) modula (2). 10-11 vtr (Fig) A (se) adapta unei forme, unui profil. 12-13 vtr (Pex) A (se) armoniza. 14-15 vtrp (Fig) A cizela.

MLĂDIA, mlădii și mlădiez, vb. I. 1. Refl. (Despre corpuri flexibile) A se încovoia, a se apleca, a se legăna ușor într-o parte și în alta. Harapnicul se mlădia în vînt ca un șarpe negru. SADOVEANU, O. I 449. Prin trestia din baltă ce-n aer se mlădie Răsună-n dimineață o tainică-armonie. ALECSANDRI, P. III 52. ◊ Fig. Drumul se mlădia și s-apropia de rîpa neagră. CAMILAR, N. I 70. ◊ (Despre oameni) Se mlădie puțin înainte, rămase neclintită și se uită țintă. HOGAȘ, M. N. 15. E frumos cum își ține capul, cum își poartă trupul și cum se mlădie la tot pasul. SLAVICI, N. I 81. Iar talia-i naltă, gingașă, subțire Se mlădie-n vînt. EMINESCU, O. I 4 ◊ Tranz. Veselă-ți mlădii trupșorul. COȘBUC, P. I 166. S-o privești cum umblă, cum rîde, cum își ridică brațele, cum își mlădie trupul. VLAHUȚĂ, O. A. III 34. 2. Tranz. (Cu privire la voce, sunete sau acorduri muzicale) A modula. Ea e duioasă, umilită, își mlădie glasul și caută vorbe dulci, de o lingușire caldă și ademenitoare. VLAHUȚĂ, O. A. 205. [Haydn] știu încă să mlădieze, prin simpatica și naiva dulceață a geniului său, stilul muzical... al secolului din urmă. ODOBESCU, S. III 95. ◊ Refl. Cu cît urca mai sus paserea în tremur, cu atît i se mlădia mai dulce cîntecul. SADOVEANU, O. VI 336. Vocea lui Milescu se mlădia pe acorduri. D. ZAMFIRESCU, R. 144. 3. Refl. Fig. A se modela, a se mula, a se adapta. Religia se mlădiază și se schimbă după condițiile istorice. GHEREA, ST. CR. II 128. – Variante: înmlădia (EMINESCU, O. I 80) vb. I, mlădii (ODOBESCU, S. III 55), mlădi (RUSSO, O. 90) vb. IV.

A MLĂDIA ~ez tranz. A face să se mlădieze. [Sil. -di-a] /Din mlădiu

A SE MLĂDIA mă ~ez intranz. 1) A fi mlădios. 2) (despre persoane sau despre alte ființe) A se îndoi cu ușurință și grație. 3) (despre voce) A trece ușor dintr-o tonalitate în alta. 4) fig. A se adapta cu ușurință anumitor situații sau împrejurări; a se acomoda. [Sil. -di-a] /Din mlădiu

mlădià v. 1. a (se) îndoi: trestia din baltă ce ’n aer se mlădie AL. 2. a se face mlădios, a se fasona: artistul sub a cărui daltă s’a mlădiat statua Dianei OD. [V. mladă].

mlădiéz v. tr. (d. mlădiță). Fac mlădios: exercițiu mlădiază corpu. V. refl. Devin mlădios, flexibil: corpu se mlădiază pin exercițiŭ. Mă îndoĭ, oscilez: trestia se mlădia la suflarea vîntuluĭ. – Și înml- (vest).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mlădia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. mlădiez (desp. -di-ez), 3 mlădia, 1 pl. mlădiem; conj. prez. 1 sg. să mlădiez, 3 să mlădieze; ger. mlădiind (desp. -di-ind)

mlădia (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 mlădiază, 1 pl. mlădiem (-di-em); conj. prez. 3 să mlădieze; ger. mlădiind (-di-ind)

mlădia vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. mlădiez, 3 sg. și pl. mlădiază, 1 pl. mlădiem (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. mlădieze; ger. mlădiind (sil. -di-ind)

mlădiez, -diază 3, -dieze 3 conj., -diam 1 imp., -diind ger., -diere inf. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MLĂDIA vb. 1. a(-și) clătina. (Își ~ trupul.) 2. a-și modula. (Își ~ vocea.)

MLĂDIA vb. 1. a(-și) clătina. (Își ~ trupul.) 2. a modula. (Își ~ vocea.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mlădia, mlădios Cuvinte explicate simplu în dicționare: înmlădia de la sl. airtd^Ts., iar mlădios de la млaдъ (TDRG); mlădia, v. mladă iar acesta de la sl. mladĭ (?) (DU); ambele de la sl. млaдъ (CADE); mlădia de la mlădiță, iar mlădios de la mlădia (Scriban); mlădia și mlădiu de la mladă, iar mlădios din mlădiu (DLRM); mlădia de la mlădiu, mlădios de la mlădia, iar mlădia de la mladă (DLR). Dar nu ne spune nimeni de unde apare i în românește nu există un sufix -ia, Atît de la mladă, cît și de la v. sl. млaдъ am fi așteptat în românește un verb *mlădi (deși nu e ușor de admis că s-a format un derivat verbal de la un adjectiv pe care nu-l avem). Explicarea, lui mlădios în mlădiu are și ea un cusur: că os formează adjective de la substantive și verbe, nu de la adjective (în ce privește excepțiile, vezi. mai sus, p. 63). În bulgărește, adjectivul млaд are și o formă substantivată, млaдuяm. Dacă aceasta a fost împrumutată în românește sub forma mlădia, a putut sta la baza adjectivului mlădios și a verbului mlădia, iar mai tîrziu mlădia a putut ajunge să fie întrebuințat el însuși ca adjectiv.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MLĂDIÁ vb. I. 1. R e f l. A se înclina, a se îndoi (ușor); a se legăna (ușor) într-o parte și în alta, a se clătina. Genunchii-mi se mlădie, Se roagă numai ochii. HELIADE, O. I, 305. Prin trestia din baltă ce-n aer se mlădie Răsună-n dimineață o tainic-armonie. ALECSANDRI, POEZII, 52. Strîmbă-Lemne, uragan de vijelie. Intră-n lunci, păduri și codri ducînd viscol, ducînd larmă. Plopul nalt l-a lui suflare ca o creangă se mlădie. id. ib. 238. Talia-i naltă gingașă, subțire Se mlădie-n vînt. EMINESCU, O. I, 4. E frumos cum își ține capul, cum își poartă trupul și cum se mlădie la tot pasul. SLAVICI, N. I, 81. Cadînele seraiului se mlădie înaintea lui ca niște trestii de baltă. DELAVRANCEA, V. V. 64. Se întoarse către Comăneșteanu, se mlădie de partea cealaltă. D. ZAMFIRESCU, A. 38. Se răzămă cu celălalt braț, săpat în marmură vie, de balustrada cafenie a cerdacului, se mlădie puțin înainte, rămase neclintită și se uită țintă. HOGAȘ, M. N. 15. Prins de joc, Se mlădiază un mijloc. LESNEA, I. 17. Frumoasa-frumoaselor și credincioasa-credincioaselor ieșea din racla de mărgean și se mlădia în lumina dimineții. SADOVEANU, D. P. 115. ◊ E x p r. A se mlădia după vînt = a se da după cum suflă vîntul, v. v î n t. Se mlădia după cum bătea vîntul și-și păzea cu strășnicie . . . interesele. STANCU, R, A. IV, 68. ◊ (P. a n a l., despre obiecte flexibile) Harapnicul se mlădia în vînt ca un șarpe negru. SADOVEANU, O. I, 159. Se mlădie, ca un uriaș șarpe, cureaua de transmisie. CAMILAR, N. I, 313. ◊ T r a n z. S-o privești cum umblă, cum rîde cum își ridică brațele, cum își mlădie trupul. VLAHUȚĂ, D. 53, cf. id. P. 99. Veselă-ți mlădii trupșorul Și la brîu pui flori de viță. COȘBUC. P. I, 166, cf. 137. Cu mîinile prinse în balustradă cu genunchii îndoiți, îmi țin echilibrul, mlădiindu-mi trupul după mișcările vasului. BART S. M. 16. ♦ (Despre drumuri, ape etc.) A urma o linie șerpuitoare; a șerpui. Drumul se mlădie și s-apropia de rîpa neagră. CAMILAR, N. I, 70. 2. R e f l. A deveni flexibil, mlădios (1). ♦ Fig. (Despre oameni) A se pleca, a se supune; a deveni conciliant, maleabil. Cînd împăratul auzi limba înțelepciunei să mlădia Ia cuvîntul ei. DELAVRANCEA, S. 96. Ei ! vedeți că negustorii s-au mlădiat! zicea Hasan. De ascultam sfatul lui Gafar nu mai făceam ispravă. TAFRALi, S. 75. ◊ T r a n z. f a c t. Din cînd în cînd. . . se încrucișau poruncile vătafilorcari mlădiau, în supunere, turma de oameni. id. ib. 74. 3. T r a n z. și r e f l. Fig. A (se) modula (2). Ea e duioasă, umilită, își mlădie glasul ș caută vorbe dulci. VLAHUȚĂ, O. A. 205. Vocea lui Milescu se mlădia pe acorduri. Vorbele se umpleau de înțelesuri. D. ZAMFIRESCU, R. 144. Cu cît urca mai sus paserea în tremur, cu atît i se mlădia mai dulce cîntecul. SADOVEANU, O. VI, 174. Struna lui mlădie cînt Și de iarba din pămînt Și de foșnetul din pom, Și de dragostea din om. DEȘLIU, N. 17. 4. T r a n z. și r e f l. F i g. A (se) adapta unei forme, unui profil; p. e x t. a (se) armoniza. Religia se mlădiază și se schimbă după condițiile istorice. GHEREA, ST. CR. II, 128. Atît de bine învățase piciorul nostru a-și mlădia talpa pe unghiul ascuțit al pietrelor. HOGAȘ, DR. I, 21. Asupra meritului de a fi introdus cel dinții versul liber pot fi discuțiuni; nimeni nu l-a mlădiat însă mai bine fondului mobil și insesizabil. LOVINESCU, C. VII, 12. 5. T r a n z. F i g. A modela. Știu încă să mlădieze prin simpatica și naiva dulceață a geniului său, stilul muzical cam pipernicit și cam înțoponat al secolului din urmă. ODOBESCU, S. III, 95. ◊ R e f l. p a s. A fost fără îndoială un vînător inspirat. . . artistul subt a cărui daltă s-a mlădiit statua Dianei de la Luvru. id. ib. – Pronunțat: -di-a. – Prez. ind.: mlădiez și mlădii, (rar) mlădiu.- Și: (rar) mlădii, mlădí (MARCOVICI, C. 71/1) vb. IV. – V. mlădiu.

Intrare: mlădia
mlădia1 (1 -iez) verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabație: mlă-di-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mlădia
  • mlădiere
  • mlădiat
  • mlădiatu‑
  • mlădiind
  • mlădiindu‑
singular plural
  • mlădia
  • mlădiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mlădiez
(să)
  • mlădiez
  • mlădiam
  • mlădiai
  • mlădiasem
a II-a (tu)
  • mlădiezi
(să)
  • mlădiezi
  • mlădiai
  • mlădiași
  • mlădiaseși
a III-a (el, ea)
  • mlădia
(să)
  • mlădieze
  • mlădia
  • mlădie
  • mlădiase
plural I (noi)
  • mlădiem
(să)
  • mlădiem
  • mlădiam
  • mlădiarăm
  • mlădiaserăm
  • mlădiasem
a II-a (voi)
  • mlădiați
(să)
  • mlădiați
  • mlădiați
  • mlădiarăți
  • mlădiaserăți
  • mlădiaseți
a III-a (ei, ele)
  • mlădia
(să)
  • mlădieze
  • mlădiau
  • mlădia
  • mlădiaseră
mlădia2 (1 -ii) verb grupa I conjugarea I
verb (VT103)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mlădia
  • mlădiere
  • mlădiat
  • mlădiatu‑
  • mlădiind
  • mlădiindu‑
singular plural
  • mlădie
  • mlădiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mlădii
(să)
  • mlădii
  • mlădiam
  • mlădiai
  • mlădiasem
a II-a (tu)
  • mlădii
(să)
  • mlădii
  • mlădiai
  • mlădiași
  • mlădiaseși
a III-a (el, ea)
  • mlădie
(să)
  • mlădie
  • mlădia
  • mlădie
  • mlădiase
plural I (noi)
  • mlădiem
(să)
  • mlădiem
  • mlădiam
  • mlădiarăm
  • mlădiaserăm
  • mlădiasem
a II-a (voi)
  • mlădiați
(să)
  • mlădiați
  • mlădiați
  • mlădiarăți
  • mlădiaserăți
  • mlădiaseți
a III-a (ei, ele)
  • mlădie
(să)
  • mlădie
  • mlădiau
  • mlădia
  • mlădiaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mlădi
  • mlădire
  • mlădit
  • mlăditu‑
  • mlădind
  • mlădindu‑
singular plural
  • mlădește
  • mlădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mlădesc
(să)
  • mlădesc
  • mlădeam
  • mlădii
  • mlădisem
a II-a (tu)
  • mlădești
(să)
  • mlădești
  • mlădeai
  • mlădiși
  • mlădiseși
a III-a (el, ea)
  • mlădește
(să)
  • mlădească
  • mlădea
  • mlădi
  • mlădise
plural I (noi)
  • mlădim
(să)
  • mlădim
  • mlădeam
  • mlădirăm
  • mlădiserăm
  • mlădisem
a II-a (voi)
  • mlădiți
(să)
  • mlădiți
  • mlădeați
  • mlădirăți
  • mlădiserăți
  • mlădiseți
a III-a (ei, ele)
  • mlădesc
(să)
  • mlădească
  • mlădeau
  • mlădi
  • mlădiseră
mlădii1 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mlădii
  • mlădiire
  • mlădiit
  • mlădiitu‑
  • mlădiind
  • mlădiindu‑
singular plural
  • mlădiește
  • mlădiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mlădiesc
(să)
  • mlădiesc
  • mlădiam
  • mlădiii
  • mlădiisem
a II-a (tu)
  • mlădiești
(să)
  • mlădiești
  • mlădiai
  • mlădiiși
  • mlădiiseși
a III-a (el, ea)
  • mlădiește
(să)
  • mlădiască
  • mlădia
  • mlădii
  • mlădiise
plural I (noi)
  • mlădiim
(să)
  • mlădiim
  • mlădiam
  • mlădiirăm
  • mlădiiserăm
  • mlădiisem
a II-a (voi)
  • mlădiiți
(să)
  • mlădiiți
  • mlădiați
  • mlădiirăți
  • mlădiiserăți
  • mlădiiseți
a III-a (ei, ele)
  • mlădiesc
(să)
  • mlădiască
  • mlădiau
  • mlădii
  • mlădiiseră
verb (VT346)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mlădii
  • mlădiire
  • mlădiit
  • mlădiitu‑
  • mlădiind
  • mlădiindu‑
singular plural
  • mlădie
  • mlădiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mlădii
(să)
  • mlădii
  • mlădiam
  • mlădiii
  • mlădiisem
a II-a (tu)
  • mlădii
(să)
  • mlădii
  • mlădiai
  • mlădiiși
  • mlădiiseși
a III-a (el, ea)
  • mlădie
(să)
  • mlădie
  • mlădia
  • mlădii
  • mlădiise
plural I (noi)
  • mlădiim
(să)
  • mlădiim
  • mlădiam
  • mlădiirăm
  • mlădiiserăm
  • mlădiisem
a II-a (voi)
  • mlădiiți
(să)
  • mlădiiți
  • mlădiați
  • mlădiirăți
  • mlădiiserăți
  • mlădiiseți
a III-a (ei, ele)
  • mlădie
(să)
  • mlădie
  • mlădiau
  • mlădii
  • mlădiiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mlădia, mlădiezverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) înclina, a (se) îndoi (ușor); a (se) legăna (ușor) într-o parte și în alta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Harapnicul se mlădia în vînt ca un șarpe negru. SADOVEANU, O. I 449. DLRLC
    • format_quote Prin trestia din baltă ce-n aer se mlădie Răsună-n dimineață o tainică-armonie. ALECSANDRI, P. III 52. DLRLC
    • format_quote figurat Drumul se mlădia și s-apropia de rîpa neagră. CAMILAR, N. I 70. DLRLC
    • format_quote Se mlădie puțin înainte, rămase neclintită și se uită țintă. HOGAȘ, M. N. 15. DLRLC
    • format_quote E frumos cum își ține capul, cum își poartă trupul și cum se mlădie la tot pasul. SLAVICI, N. I 81. DLRLC
    • format_quote Iar talia-i naltă, gingașă, subțire Se mlădie-n vînt. EMINESCU, O. I 4. DLRLC
    • format_quote Veselă-ți mlădii trupșorul. COȘBUC, P. I 166. DLRLC
    • format_quote S-o privești cum umblă, cum rîde, cum își ridică brațele, cum își mlădie trupul. VLAHUȚĂ, O. A. III 34. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv figurat A (se) modula. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: modula
    • format_quote Mlădiez vocea. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Ea e duioasă, umilită, își mlădie glasul și caută vorbe dulci, de o lingușire caldă și ademenitoare. VLAHUȚĂ, O. A. 205. DLRLC
    • format_quote [Haydn] știu încă să mlădieze, prin simpatica și naiva dulceață a geniului său, stilul muzical... al secolului din urmă. ODOBESCU, S. III 95. DLRLC
    • format_quote Cu cît urca mai sus paserea în tremur, cu atît i se mlădia mai dulce cîntecul. SADOVEANU, O. VI 336. DLRLC
    • format_quote Vocea lui Milescu se mlădia pe acorduri. D. ZAMFIRESCU, R. 144. DLRLC
  • 3. reflexiv figurat A se adapta unei situații, a deveni conciliant, maleabil; a se supune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Religia se mlădiază și se schimbă după condițiile istorice. GHEREA, ST. CR. II 128. DLRLC
etimologie:
  • mlădiu DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.