moi¹ [At: (a. 1749) GCR II, 43/12 / E: drr muia] (Reg) 1 ain (D. obiecte de îmbrăcăminte, pex d. oameni) Ud, muiat de ploaie. 2 s (Îe) A pune (sau a da, a băga, a lăsa, a sta) la (sau a, pe, de-a) ~ sau a pune de-a -ul A pune sau a lăsa, a sta într-un lichid, pentru a se înmuia. 3 (Îe) A umbla de-a ~ul A umbla tot timpul beat. 4 s Copcă mare în gheață Si: (reg) căldare.

MOI s. n. (Regional) Înmuiat. Se lasă [firele de lînă] treizeci și șase de ore la moi. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 116.

1) moĭ n. fără pl. (d. moĭ 2). A pune la moĭ. V. amoĭ.

moi adj. inv. (reg.) 1. ud, muiat, leoarcă. 2. (s.n.) copcă mare; căldare.

moi, adj. – Ud, muiat. În expr. de-a moi = la muiat: „O pus clopotul besericii a moi, în apă” (Papahagi, 1925; Borșa). – Din (în)muia (< lat. molliare sau din adj. moale) (MDA).

galeți moi (pl.), (engl.= mud clast), fragmente de lutite (argile) resedimentate intraformațional; adesea, se întâlnesc în umplutura unor canale de eroziune și sugerează paleocurenți cu viteze mari și energie ridicată.

MOI¹ adj. invar., subst. (Regional) 1. Adj. invar. (Despre obiecte de îmbrăcăminte; p. ext. despre oameni) Ud, muiat (de ploaie); leoarcă (Roșia-Beiuș). Cf. ALR II 2 536/310. Tătă-i moi. ib. Tătu-s moi. ib. 2. Subst. (În expr.) A pune (sau a da, a băga, a lăsa, a sta) la (sau a, pe, de-a) moi sau a pune de-a moiul = a pune (sau a lăsa, a sta) într-un lichid, pentru a se înmuia. Ia rachii, pune-i a moi în oțet (a. 1749). GCR II, 43/12, cf. 46/1. Joldeala se pune la moi, în apă, unde stă o noapte. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 57. Se umple vasul cu apă limpede și rece de rîu și se lasă [firele de lînă] să steie 36 de ore la moi. id. ib. 116. Dăm cînepă la moi. GR. S. I, 137. Lîna se pune pe moi. CHEST. V. 160/51. [Tortul] îl înmoiem în apă caldă cu leșie și-l lăsăm să steie a moi vo două ceasuri. ALRT II 69. Ai pus opincile la moi. ALR II 3 551/219, cf. 3 551/349, 605, 833, 4 009/2, 6 351/310. GL. V. J . A pus rufele de-a moiul. MAT. DIALECT, I, 213, cf. 25. (Glumeț) Nevastă. . . de-acuma nu te mai bat, C-am pus gîrbaciul pe moi. PAMFILE, C. T. 321. A umbla de-a moiul = a umbla tot timpul beat. MAT. DIALECT. I, 285. 3. Subst. Copcă mare (în gheață); (regional) căldare. Se face la mijloc o copcă mare. . . numită căldare ( . . . mai zisă și moi). ANTIPA, P. 485. – Derivat regresiv de la muia.

MOI² s. n. v. molie.

MOI³ subst. v. muie.