19 definiții pentru moluscă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOLUSCĂ, moluște, s. f. (La pl.) Încrengătură de nevertebrate cu corpul moale (adesea închis într-o cochilie) și de obicei cu un picior musculos; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. – Din fr. mollusque, germ. Molluske.

moluscă sf [At: I. NAT. 81, 83 / V: (rar) molusc sm, ~lucă, ~luce sf / Pl: ~uște, (rar) ~uști, ~ce, ~ușce, (înv) ~chii / E: lat molluscus, fr mollusque, ger Molluske] 1 (Lpl) Încrengătură de animale nevertebrate, cu corpul moale închis sau nu într-o cochilie de diferite forme și dimensiuni și cu un picior musculos adaptat la felul de viață al fiecărei clase. 2 (Șls) Animal din încrengătura moluștelor (1).

MOLUSCĂ, moluște, s. f. (La pl.) Încrengătură de animale cu corpul moale (adesea închis într-o cochilie) și de obicei cu un picior musculos; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. – Din fr. mollusque, germ. Molluske.

MOLUSCĂ, moluște, s. f. Animal din încrengătura nevertebratelor, care are corpul moale, adesea închis într-o cochilie. Tot felul de moluște încep să apară în acest mediu prielnic pe care apele Oltului îl creează. BOGZA, O. 261. ♦ (La pl.) încrengătură din care face parte acest animal.

MOLUSCĂ ~ște f. 1) la pl. Încrengătură de animale nevertebrate, cu corpul moale, lipsit de schelet intern, la unele acoperit de o cochilie. 2) Animal din această încrengătură. /<fr. mollusque, germ. Molluske

MOLUȘTE s.f. pl. Încrengătură de animale nevertebrate, cu corpul moale, lipsit de schelet intern și care trăiesc adesea într-o cochilie; (la sg.) animal din această încrengătură. [Sg. moluscă. / < fr. mollusques, cf. lat. mollusca – nucă cu coajă moale].

MOLUȘTE s. f. pl. încrengătură de animale cu corpul moale, lipsit de schelet intern, protejat adesea de o cochilie. (< fr. mollusques)

molusc m. animal fără vertebre și fără articulațiune: melcul, stridia.

*molúsc n., pl. e, și -scă f., pl. sce și ște (lat. științific molluscus, după lat. mollusca, un fel de nucă cu găoace moale). Zool. Animal cu corpu moale, fără vertebre, ca melciĭ, scoĭcile, sepia ș. a. – Moluscele formează o diviziune a regnuluĭ animal. Ele aŭ o inimă, un creĭer, un aparat digestiv ș. a. Multe-s ermafrodite, maĭ toate ovipare. Puiĭ trec pin metamorfoze pînă cînd ajung marĭ. Unele-s terestre, dar cele maĭ multe acŭatice; multe-s bune de mîncat. Ele se împart în cincĭ clase: cefalopode, pteropode, gasteropode, scafopode și pelecipode saŭ lamelibranchiate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

moluscă s. f., g.-d. art. moluștei; pl. moluște

moluscă s. f., g.-d. art. moluștei; pl. moluște

moluscă s. f., g.-d. art. moluștei; pl. moluște

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

moluscă, moluște s. f. (er.) vulvă.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MOLUSCĂ s. f. (La pl.) Încrengătură de animale nevertebrate, cu corpul moale (uneori închis într-o cochilie de diferite forme și dimensiuni) și cu un picior musculos adaptat la felul de viață al fiecărei clase; (și la sg.) animal din această încrengătură. Cf. I. NAT. 81, 83. Molușce de feliurite soiuri, care acum nu să mai află. J. CIHAC, I. N. 470/15, cf. 11/25, MIHALI, C. 123. Un grad mai superior ocupă moluscele, însă corpul lor . . . este ca o masă moale. BARASCH, N. 225, cf. POLIZU. Depozitările sedimentare cuprind resturi de molusce și de zoofite. COBÎLCESCU, G. 68/2, cf. 112/3, PONTBRIANT, D., LM, BARCIANU, ALEXI, W., NICA, L. VAM. De la un timp tot felul de moluște încep să apară în acest mediu prielnic, pe care apele Oltului îl creează. BOGZA, C. O. 261. Au fost cumva străbunii tăi moluște, De te-ai născut așa ca gelatina ? BENIUC, C. P. 58, cf. id. V. 19. Cochilii de leșuri-molusce, cît vezi ! V, ROM. ianuarie 1954, 165. Munții așteptau o minune, Care . . . Să-i faca iar nisipuri de-nceput de viață Pentru moluști și soiuri de pești. ISANOȘ, Ț. L. 59. Toate moluștele au o manta care provine dintr-o răsfrîngere a tegumentului de pe fața dorsală. ZOOLOGIA, 55. Din încrengătura moluștelor fac parte. . . lamelibranhialele și cefalopodele. DER. – Pl.: moluște șî (rar) moluști, molusce, molușce, (învechit) moluschii (J. CIHAC, I. N. 217/23). – Și: (rar) molúsc (BARASCH, I. N. 439, DDRF, ALEXI, W., SIMIONESCU, F. R. 436) s. m., molúcă (NEGULICI), molúce (id.) s. f. – Din lat. molluscus, fr. mollusque, germ. Molluske.

Intrare: moluscă
substantiv feminin (F8)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moluscă
  • molusca
plural
  • moluște
  • moluștele
genitiv-dativ singular
  • moluște
  • moluștei
plural
  • moluște
  • moluștelor
vocativ singular
plural
molucă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
molusc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
moluce
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

moluscă, moluștesubstantiv feminin

  • 1. (la) plural Încrengătură de nevertebrate cu corpul moale (adesea închis într-o cochilie) și de obicei cu un picior musculos. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. (la) singular Animal care face parte din această încrengătură. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Tot felul de moluște încep să apară în acest mediu prielnic pe care apele Oltului îl creează. BOGZA, O. 261. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.