opțiuni
  • info

9 definiții pentru muntean (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUNTEAN, -Ă, munteni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Muntenia. 2. S. m. Persoană care locuiește la munte sau este originară de la munte. 3. Adj. Care aparține locuitorilor de la munte, specific locuitorilor de la munte; muntenesc. – Munte + suf. -ean.

muntean1 [At: CANTEMIR, IST. 370 / Pl: ~eni / E: munte + -ean] 1 sm (Îoc câmpean, vălean) Om originar de la munte (1). 2 sm (Îoc câmpean, vălean) Om care trăiește la munte (1). 3 a Care aparține locuitorilor de la munte (1) Si: muntenesc. 4 a Specific locuitorilor de la munte (1) Si: muntenesc. 5-6 sm Persoană care (face parte din populația de bază a Munteniei sau) este originară de acolo. 7 smp Populație a Munteniei. 8 sa Vânt care bate dinspre nord sau dinspre răsărit Si: (reg) băltăganul.

MUNTEAN, munteni, s. m. 1. Persoană care face parte din populația de bază a Munteniei ori este originară de acolo. 2. Persoană care locuiește la munte sau este originară de la munte. ♦ (Adjectival) Care aparține locuitorilor de la munte, specific locuitorilor de la munte; muntenesc. – Munte + suf. -ean.

MUNTEAN, -Ă, munteni, -e, s. m. și f. 1. Persoană care locuiește la munte, de la munte. Munteanului i-i dat să-și cîștige pînea cea de toate zilele cu toporul. SADOVEANU, B. 10. Ești tu fată de muntean sau copilă de vălean? ALECSANDRI, P. I 97. ♦ (Adjectival) De la munte. Pentru noi, țăranii munteni,este o mare facere de bine! CREANGĂ, A. 19. Înaintînd am început a videa și sătenii în costumul muntean. NEGRUZZI, S. I 308. 2. Persoană care este originară din Muntenia sau locuiește în Muntenia. Măi muntene, măi vecine, Vină să te prinzi cu mine, Și la viață cu unire, Și la moarte cu-nfrățire! ALECSANDRI, P. A. 104.

muntean a. dela munte. ║ m. 1. locuitor dela munte; 2. locuitor din Muntenia.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

muntean adj. m., s. m., pl. munteni; adj. f. munteană, pl. muntene

!muntean adj. m., s. m., pl. munteni; adj. f. munteană, pl. muntene

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUNTEAN s., adj. 1. s. (IST.) plăieș. 2. adj. v. muntenesc.

MUNTEAN s., adj. 1. s. plăieș. 2. adj. muntenesc.

Intrare: muntean (adj.)
muntean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muntean
  • munteanul
  • munteanu‑
  • munteană
  • munteana
plural
  • munteni
  • muntenii
  • muntene
  • muntenele
genitiv-dativ singular
  • muntean
  • munteanului
  • muntene
  • muntenei
plural
  • munteni
  • muntenilor
  • muntene
  • muntenelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

muntean, munteanăadjectiv

  • 1. Care aparține locuitorilor de la munte, specific locuitorilor de la munte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: muntenesc
    • format_quote Pentru noi, țăranii munteni, este o mare facere de bine! CREANGĂ, A. 19. DLRLC
    • format_quote Înaintînd am început a videa și sătenii în costumul muntean. NEGRUZZI, S. I 308. DLRLC
etimologie:
  • Munte + sufix -ean. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.