30 de definiții pentru mustață

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUSTAȚĂ, mustăți, s. f. I. 1. Părul care crește deasupra buzei superioare la bărbați. ◊ Expr. (Fam.) A-i râde (sau a-i zâmbi cuiva) mustața = a se bucura. A râde (sau a-i zâmbi) pe sub mustață = a râde (sau a zâmbi) pe ascuns sau reținut (și ironic). A trage (sau a duce) la mustață = a bea mult. ♦ (La pl.) Fire lungi de păr care cresc împrejurul botului unor animale. 2. Fiecare dintre antenele insectelor și ale crustaceelor. II. P. anal. 1. (La pl.) Fire lungi și subțiri care cresc pe spicul cerealelor. 2. (Pop.; la pl.) Mătasea porumbului. 3. (Pop.; la pl.) Rădăcinile adventive ale porumbului, cepei, viței-de-vie etc. 4. (La pl.) Fire de sârmă întrebuințate în construcții pentru susținerea structurii sau a tavanelor false; vergele de oțel care rămân la exterior după turnarea unei piese de beton. [Var.: (pop.) musteață s. f.] – Lat. *mustacea.

mustață sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 81r/27 / Pl: ~tăți, (reg) ~țe,~tățe, ~tețe, ~teți / E: ml *mustacea] 1 Păr care crește la bărbați deasupra buzei superioare. 2 (Îe) A-i râde (sau a-i zâmbi) cuiva ~ța A se bucura. 3 (Îe) A râde (sau a zâmbi, a rânji) pe sub ~ (sau ~tăți) A râde pe ascuns. 4 (Îe) A trage (sau a duce) la ~ A bea băuturi alcoolice în cantitate mare. 5 (Reg; îe) A trage pe sub ~ A mânca repede. 6 (Reg; îe) A-i rade (cuiva) ~ța sau o ~ A-și bate joc de cineva. 7 (Îe) A-și răsuci (sau a-și suci) ~ța ori a face cu ~ța A cocheta cu o femeie, răsucindu-și mustața. 8 Fiecare dintre cele două părți simetrice din care e formată mustața (1). 9 (Pex; lpl) Fire lungi de păr care cresc în jurul botului, la unele animale. 10 (Pan) Fiecare dintre antenele insectelor și ale cmstaceelor. 11 (Pan) Organe speciale de pipăit ale unor specii de pești, de forma unor fire subțiri situate în jurul gurii. 12 (Pop; pan) Fiecare dintre firele lungi și subțiri care cresc din spicul unor cereale Si: țeapă. 13 (Pop; pan) Perișori care acoperă sămânța unor plante. 14 (Pop; lsg csc) Mătase a porumbului. 15 (Pop; lsg; csc) Rădăcini adventive ale porumbului, ale cepei, ale butașilor viței-de-vie etc. sau firișoare subțiri ale rădăcinii unor plante. 16 (Reg; lpl) Fire lăsate nesecerate pe ogor. 17 (Pes; lpl) Fiecare dintre cele patru sforicele cu care este legat gârliciul de cercul al treilea al vintirului. 18 (Lpl) Fire de sârmă utilizate în construcții pentru a servi ca schelet de susținere a structurii. 19 (Lpl) Fire de sârmă lăsate din planșeu și de care se atârnă tavanele false. 20 (Lpl) Vergele de oțel care rămân cu vârfurile afară după turnarea unei piese de beton armat. 21 (Rar; lpl) Fire de ață din urzeală care atârnă la capetele unei bucăți de pânză care se destramă.

MUSTAȚĂ, mustăți, s. f. I. 1. Părul care crește deasupra buzei superioare la bărbați. ◊ Expr. (Fam.) A-i râde (sau a-i zâmbi cuiva) mustața = a se bucura. A râde (sau a-i zâmbi) pe sub mustață = a râde (sau a zâmbi) pe ascuns sau reținut (și ironic). A trage (sau a duce) la mustață = a bea mult. ♦ (La pl.) Fire lungi de păr care cresc împrejurul botului unor animale. 2. Fiecare dintre antenele insectelor și ale crustaceelor. II. P. anal. 1. (La pl.) Fire lungi și subțiri care cresc pe spicul cerealelor. 2. (Pop.; la pl.) Mătasea porumbului. 3. (Pop.; la pl.) Rădăcinile adventive ale porumbului, cepei, viței de vie etc. 4. (La pl.) Fire de sârmă întrebuințate în construcții pentru susținerea structurii sau a tavanelor false; vergele de oțel care rămân la exterior după turnarea unei piese de beton. [Var.: (pop.) musteață s. f.] – Lat. *mustacea.

MUSTAȚĂ, mustăți, s. f. (Și în forma regională musteață; de obicei la pl., cu valoare de sg.) 1. Părul care crește deasupra buzei superioare, la bărbați. Dinții îi străluceau subt tufele de păr ale mustăților. SADOVEANU, B. 38. Mustața lui întoarsă frumos era ca și șorțul de albă. ARGHEZI, P. T. 116. Sub mustățile stufoase, buzele le mișcau monoton. C. PETRESCU, S. 34. ◊ (Considerat ca formînd o pereche) Avea o păreche de mustăți roșii sub nas și niște ochi neliniștiți și răi. SADOVEANU, O. VII 357. Cu o mînă îmi prinse o musteață, iar cu cealaltă mă luă pe după gît. HOGAȘ, M. N. 18. Mustăți pe oală v. oală. ◊ Expr. (Familiar) A-l rîde (sau a-i zîmbi) cuiva mustața = a se bucura. Cum văzu pe Ercule, îi zîmbi mustața. ISPIRESCU, U. 61. A rîde (sau a zîmbi) pe sub mustață = a rîde sau a zîmbi stăpînindu-se ca să nu se bage de seamă. Domnul nostru se zîmbi pe sub mustăți de minciuna ce cîrpise Toderică. NEGRUZZI, S. I 82. A trage (sau a duce) la mustață = a bea mult. Cînd tragi la musteață, de ce nu te olicăiești atîta? CREANGĂ, A. 17. ◊ (Familiar, ca întărire a unei afirmații) Să-mi razi (sau radeți) mie mustața dacă nu... = fă-mi ce vrei. Dacă nu vă va pune într-o săptămînă stăpînul pe picioare, să-mi radeți mie mustața! SADOVEANU, O. I 47. ◊ Fig. Inginerul tînăr și elegant își fixase stăruitor privirea la mustățile pînzei. PETRESCU, A. 348. 2. (Mai ales la pl.) Fire lungi de păr, care cresc la unele animale în jurul gurii. ♦ Antenele insectelor. (Glumeț) O cojiță de alună trag locuste, podu-l scutur, Cu musteața răsucită Șede-n ea un mire flutur. EMINESCU, O. I 87. 3. (La pl.) Fire vegetale lungi și subțiri care apar la spicul cerealelor. Grîul... numit ceacîr are mustăți.IONESCU, P. 239. – Variante: musteață, musteți (NEGRUZZI, S. I 37, ALECSANDRI, P. P. 209) și mustețe (SLAVICI, N. I 187), s. f.

MUSTAȚĂ ~ăți f. 1) Păr care crește deasupra buzei superioare la bărbați. * A-i râde (sau a-i zâmbi) cuiva ~ața a fi mulțumit; a se bucura. A râde (sau a zâmbi) pe sub ~ăți a râde abia observat. 2) la pl. Peri lungi care cresc în jurul botului la unele animale. 3) Fiecare dintre cele două fire mobile de pe capul insectelor sau al altor animale inferioare; antenă. 4) Fire subțiri situate în jurul gurii la unii pești, care servesc ca organe pentru pipăit. 5) la pl. Țepi lungi și subțiri care cresc pe spicul unor cereale. 6) pop. Mătasea porumbului. [G.-D. mustății] /<lat. mustacea

mustață f. 1. părul de pe buza superioară: i-au ieșit mustățile; 2. pl. fire lungi și subțiri la plante, în special țepile sau țepușele spicului de grâu. [Lat. MUSTACIA].

mustáță f., pl. ățĭ (lat. mŭstácia, d. vgr. dor. mýstax îld. býstax, și obișnuit mástax, mustață; it. mostácchio și mostáccio [de unde fr. moustache], sp. mostacho; ngr. [d. vgr.] mustáki, de unde alb. mustakie, bg. mustak). Păru care crește pe buza superioară la om saŭ animale (de ex., la pisicĭ). La insecte, antene. La peștĭ, firele care atîrnă în prejuru guriĭ (de ex., la somn). La spice, firele care ĭese din fie-care bob (de ex., la orz). Viță transplantată cu rădăcina. (Se uzitează și la pl.: mustață lungă saŭ mustățĭ lungĭ). A-țĭ rade o mustață, a-țĭ rade jumătate (partea stîngă orĭ dreapta) din mustățĭ. A-țĭ miji mustața, a începe să-țĭ crească, a se ivi. A rîde pe supt mustață, a rîde ascunzîndu-țĭ rîsu pe supt mustață. – În est musteață, pl. ețĭ.

MUSTEAȚĂ s. f. v. mustață.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mustață s. f., g.-d. art. mustății; pl. mustăți

+mustață (la ~) (fam.) loc. adj., loc. adv. (evitare ~, a evita ~)

mustață s. f., g.-d. art. mustății; pl. mustăți

mustață s. f., g.-d. art. mustății; pl. mustăți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUSTAȚĂ s. v. barbă, mătase, țeapă.

MUSTAȚĂ s. (ZOOL.) antenă. (~ artropodelor.)

mustață s. v. BARBĂ. MĂTASE. ȚEAPĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mustață (mustăți), s. f.1. Părul care crește la bărbați deasupra buzei superioare. – 2. Radicelă, radiculă. – 3. Țeapă, aristă. – 4. Vlăstar de plantă agățătoare. – Mr., megl. mustață. Lat. mustacea (Pușcariu 1141; Candrea-Dens., 1187; REW 5803a), din gr. μύσταξ (Cihac, II, 678; Rosetti, II, 65), cf. bg. mustak (Domaschke 90), alb. mustakje, sb., cr. mustač, it. mostacchio, sp. mostacho.Der. mustăcios, adj. (cu mustață); mustăcioară, s. f. (mustață mică), pe care REW 5803 îl derivă de la un lat. mustaciolum; mustăci, vb. (a zîmbi; a da semne de nemulțumire); mustăceală, s. f. (probă de nemulțumire). – Din rom. provine bg. mustăčuri (Capidan, Raporturile, 228).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

MUSTAȚĂ lipitoare, mustăfleoancă, opritor de muci.

a duce la mustață expr. (pop.) a consuma multe băuturi alcoolice.

a i-o pune (cuiva) între mustăți expr. (er.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

a râde pe sub mustață expr. a râde pe ascuns sau reținut.

a trage la măsea / la mustață expr. a consuma băuturi alcoolice în exces, a fi bețiv.

a zâmbi pe sub mustață (cuiva) expr. a zâmbi pe ascuns sau reținut.

a-i lua (cuiva) mustățile la tors expr. (er.) a practica cuniliția.

a-i râde (cuiva) mustața expr. a se bucura.

la mustață expr. (pop.) 1. în ultimul moment. 2. în mod nesperat.

mustăți s. f. pl. (er.) păr pubian bogat la femei.

Intrare: mustață
mustață substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mustață
  • mustața
plural
  • mustăți
  • mustățile
genitiv-dativ singular
  • mustăți
  • mustății
plural
  • mustăți
  • mustăților
vocativ singular
plural
musteață1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • musteață
  • musteața
plural
  • musteți
  • mustețile
genitiv-dativ singular
  • musteți
  • musteții
plural
  • musteți
  • musteților
vocativ singular
plural
musteață2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • musteață
  • musteața
plural
  • mustețe
  • mustețele
genitiv-dativ singular
  • mustețe
  • musteței
plural
  • mustețe
  • mustețelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mustață, mustățisubstantiv feminin

  • 1. Părul care crește deasupra buzei superioare la bărbați. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    diminutive: mustăcioară
    • format_quote Dinții îi străluceau subt tufele de păr ale mustăților. SADOVEANU, B. 38. DLRLC
    • format_quote Mustața lui întoarsă frumos era ca și șorțul de albă. ARGHEZI, P. T. 116. DLRLC
    • format_quote Sub mustățile stufoase, buzele le mișcau monoton. C. PETRESCU, S. 34. DLRLC
    • format_quote (Considerat ca formând o pereche) Avea o păreche de mustăți roșii sub nas și niște ochi neliniștiți și răi. SADOVEANU, O. VII 357. DLRLC
    • format_quote Cu o mînă îmi prinse o musteață, iar cu cealaltă mă luă pe după gît. HOGAȘ, M. N. 18. DLRLC
    • format_quote figurat Inginerul tînăr și elegant își fixase stăruitor privirea la mustățile pînzei. PETRESCU, A. 348. DLRLC
    • 1.1. Mustăți pe oală. DLRLC
    • 1.2. (la) plural Fire lungi de păr care cresc împrejurul botului unor animale. DEX '09 DEX '98 NODEX
    • chat_bubble familiar A-i râde (sau a-i zâmbi cuiva) mustața = a se bucura; a fi mulțumit. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: bucura
      • format_quote Cum văzu pe Ercule, îi zîmbi mustața. ISPIRESCU, U. 61. DLRLC
    • chat_bubble A râde (sau a-i zâmbi) pe sub mustață = a râde (sau a zâmbi) pe ascuns sau reținut (și ironic). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Domnul nostru se zîmbi pe sub mustăți de minciuna ce cîrpise Toderică. NEGRUZZI, S. I 82. DLRLC
    • chat_bubble A trage (sau a duce) la mustață = a bea mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cînd tragi la musteață, de ce nu te olicăiești atîta? CREANGĂ, A. 17. DLRLC
    • chat_bubble familiar Să-mi razi (sau radeți) mie mustața dacă nu... = fă-mi ce vrei. DLRLC
      • format_quote Dacă nu vă va pune într-o săptămînă stăpînul pe picioare, să-mi radeți mie mustața! SADOVEANU, O. I 47. DLRLC
  • 2. Fiecare dintre antenele insectelor și ale crustaceelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: antenă
    • format_quote glumeț O cojiță de alună trag locuste, podu-l scutur, Cu musteața răsucită Șede-n ea un mire flutur. EMINESCU, O. I 87. DLRLC
  • 3. Fire subțiri situate în jurul gurii la unii pești, care servesc ca organe pentru pipăit. NODEX
  • 4. prin analogie (la) plural Fire lungi și subțiri care cresc pe spicul cerealelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Grîul... numit ceacîr are mustăți. IONESCU, P. 239. DLRLC
  • 5. prin analogie popular (la) plural Mătasea porumbului. DEX '09 DEX '98 NODEX
  • 6. prin analogie popular (la) plural Rădăcinile adventive ale porumbului, cepei, viței-de-vie etc. DEX '09 DEX '98
  • 7. prin analogie (la) plural Fire de sârmă întrebuințate în construcții pentru susținerea structurii sau a tavanelor false; vergele de oțel care rămân la exterior după turnarea unei piese de beton. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii