4 definiții pentru mâncăreț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mâncăreț, ~eață [At: GORJAN, H. II, 8/16 / Pl: ~i, ~e / E: mânca + -ăreț] 1-2 smf, a (Reg) Mâncăcios (1-2). 3 a (Nob) Comestibil.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MÂNCĂREȚ adj. v. avid, lacom, mâncăcios, nesătul, nesățios, pofticios.

mîncăreț adj. v. AVID. LACOM. MÎNCĂCIOS. NESĂTUL. NESĂȚIOS. POFTICIOS.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MÎNCĂRÉȚ, -EÁȚĂ adj. 1. (Regional) Mîncăcios. Com. din BUCOVINA. 2. (Neobișnuit) Comestibil. Căutam ierburi mîncărețe. GORJAN, H. II, 8/16. – Pl.: mîncăreți, -e.Mînca + suf- -ăreț.

Intrare: mâncăreț
mâncăreț adjectiv
adjectiv (A18)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâncăreț
  • mâncărețul
  • mâncărețu‑
  • mâncăreață
  • mâncăreața
plural
  • mâncăreți
  • mâncăreții
  • mâncărețe
  • mâncărețele
genitiv-dativ singular
  • mâncăreț
  • mâncărețului
  • mâncărețe
  • mâncăreței
plural
  • mâncăreți
  • mâncăreților
  • mâncărețe
  • mâncărețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)