7 definiții pentru măturice

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

măturice sf [At: DAMÉ, T. 40 / Pl: ~ici / E: mătură + -ice] 1-2 (Șhp) Măturică (1-2). 3 (Bot; reg) Plevaiță (Xeranthemum annuum). 4 (Ban, Trs) Mătură (13).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

măturice (înv.) s. f., g.-d. art. măturicii; pl. măturici

măturice (înv.) s. f., g.-d. art. măturicii; pl. măturici

măturice (diminutiv, plantă) s. f., g.-d. art. măturicii; pl. măturici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂTURICE s. măturea, măturică, măturiță, (rar) măturișcă.

MĂTURICE s. măturea, măturică, măturiță, (rar) măturișcă.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂTURÍCE s. f. 1. Măturică (1). Cf. DAMÉ T. 40. 2. (Bot. ; regional) Plevaiță (Xeranthemum annuum). Cf. BRANDZA, FL. 307, GRECESCU, FL. 326, BARCIANU. Frunză verde măturice, Cîtu-i lumea toată zice, Că dragostea-a să ne strice. ȘEZ. VIII, 30. 3. (Prin Ban. și Transilv.) Mătură (6). CHEST. V 61/30. Zârul. . . se pune-n căldare și se bate cu o măturice. ib. 102/65, cf. 140/29. – Pl.: măturici.Mătură + suf. -ice.

Intrare: măturice
măturice substantiv feminin
substantiv feminin (F122)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măturice
  • măturicea
plural
  • măturici
  • măturicile
genitiv-dativ singular
  • măturici
  • măturicii
plural
  • măturici
  • măturicilor
vocativ singular
plural