16 definiții pentru nazuri

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NAZURI s. n. pl. (Fam.) Capricii, mofturi, toane. ◊ Expr. A face nazuri = a se comporta ca un om răsfățat, afectat, cu pretenții schimbătoare sau nechibzuite. – Din tc. nāz.

NAZURI s. n. pl. (Pop. și fam.) Capricii, mofturi, toane. ◊ Expr. A face nazuri = a se comporta ca un om răsfățat, afectat, cu pretenții schimbătoare sau nechibzuite. – Din tc. nāz.

NAZURI s. n. pl. (Mai ales în legătură cu verbul «a face») Capricii, mofturi, toane. În puterea prieteniei, iartă-mi aceste nazuri de lăcomie literară. ODOBESCU, S. III 39. Băiatul a făcut o vreme nazuri. ȘEZ. III 95.

naz1 sn [At: LET2. III, 283 / Pl: ~uri / E: tc naz] (Mpl) 1 Gest, comportament, atitudine etc. de om răsfățat Si: fandoseală, nansuri, sclifoseală. 2 Gust schimbător. 3 Dorință sau pretenție nechibzuită. 4 Capriciu. 5 (Îe) A face ~uri (sau, rar, ~) A se comporta ca un om răsfățat, cu pretenții schimbătoare sau nechibzuite Si: a se fandosi. 6 (Îae) A refuza ceva în mod afectat.

NAZ ~uri n. mai ales la pl., pop., fam. Dispoziție de moment, neașteptată și stranie; capriciu; moft; marafet; maraz; toană. * A face ~uri a se comporta pretențios și nechibzuit. /<turc. naz

naz n. (întrebuințat la pl.] 1. caprițiu: îi făcea toate voile și nazurile; 2. moft: a face nazuri. [Turc. NAZ].

naz n., pl. urĭ (turc. [d. pers] naz, afectare, mofturĭ; ngr. nazi). Fam. Mofturĭ, capriciĭ: copiĭ plinĭ de nazurĭ. A face nazurĭ, a face mofturĭ, a te opune din capriciŭ: sătulu face nazurĭ la mîncare; cînd eraĭ bogat, făceaĭ nazurĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nazuri (fam.) s. n. pl. (în: a face ~)

nazuri (fam., în expr. a face ~) s. n. pl.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NAZ s. (mai ales la pl.) capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. și fam.) pîrțag, scălîmbăială, scălîmbăiere, scălîmbăitură, (pop.) fasoleală, hachiță, izmeneală, pandalie, (înv. și reg.) marghiolie, nacafa, pală, (reg.) marghioleală, năbădaie, toancă, zîmbîc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. și Transilv.) sucă, (înv.) schimonosire, schimonositură, (grecism înv.) paraxenie, (fam.) bîzdîc, farafastîc, marafet, (fam. fig.) boală, dambla. (Și-a satisfăcut ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

naz (nazuri), s. n.1. (Înv.) Pretenție. – 2. Capriciu, moft. – Mr. naje, pl. năzi. Tc. (per.) naz (Șeineanu, II, 270; Lokotsch 1563), cf. ngr. νάζί, alb. nas (Meyer 298). – Der. năzuros, adj. (capricios, mofturos, nemulțumit).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

nazuri s. n. pl. (pop.) capricii, mofturi, toane

a face nazuri expr. a fi exagerat de pretențios.

Intrare: nazuri
substantiv neutru (N91)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • nazuri
  • nazurile
genitiv-dativ singular
plural
  • nazuri
  • nazurilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nazuri, nazurisubstantiv neutru plural

  • 1. familiar Capricii, mofturi, toane. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În puterea prieteniei, iartă-mi aceste nazuri de lăcomie literară. ODOBESCU, S. III 39. DLRLC
    • chat_bubble A face nazuri = a se comporta ca un om răsfățat, afectat, cu pretenții schimbătoare sau nechibzuite. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Băiatul a făcut o vreme nazuri. ȘEZ. III 95. DLRLC
  • comentariu Unele dicționare indică și formă de sg.: naz. dexonline
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.