nejudecată sf [At: ARGHEZI, C. J. 5 / Pl: ~căți / E: ne- + judecată] (Nob) 1 (Îlav) Cu ~ Fără a fi fost judecat. 2 (Îal) Fără o sentință de condamnare. 3 (Îal) În mod samavolnic.

nejudecată s.f. (înv.) lipsa unei judecăți cu sentință.

NEJUDECATĂ s. f. (Neobișnuit) Negativ al lui judecată. (loc. adv.) Cu nejudecată = fără a fi fost judecat, fără o sentință de condamnare, în mod samavolnic. Pe vremea din poveste, stăpînii puteau să scurteze viața cui pofteau, cu nejudecată, pentru că nici o judecată nu era mai dreaptă decît a lor. arghezi, c. j. 5. – pref. ne- + judecată.