NUMĂRA, număr, vb. I. Tranz. și refl. 1. Tranz. A socoti câte unități sunt într-un șir, într-o serie, într-un grup etc.; a determina numărul de elemente dintr-o mulțime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui șir de obiecte etc.;p. ext. (pop.) a socoti, a calcula. ◊ Expr. A-i număra (cuiva) îmbucăturile (sau înghițiturile) = a ține cuiva socoteală de cât mânăncă, a da cuiva mâncarea cu zgârcenie. A număra pe degete = a fi în număr foarte redus. 2. Tranz. A enunța pe rând un șir de numere în ordine crescândă sau descrescândă. ◊ Expr. Până numeri la trei = imediat, într-o clipă. 3. Tranz. A da ceva cu număr, socotind; p. ext. a plăti (în bani). 4. Tranz. A considera, a pune ceva sau pe cineva în același număr, în același grup; a cuprinde, a îngloba, a reuni un anumit număr. ◊ Expr. A nu număra zile multe = a mai avea puțin de trăit. 5. Refl. A face parte din..., a intra în categoria..., a se socoti printre... – Lat. numerare.

număra¹ [At: PSALT. HUR. 17^v/6 / V: (reg) ~mera, an~, lu~ / Pzi: număr / E: ml numerare] 1 vt A socoti câte unități sunt într-un șir, într-o serie, într-un grup etc. 2 vt A determina numărul de elemente dintr-o mulțime. 3 vt A verifica numărul unui șir de obiecte. 4 vt (Îvp; pex) A calcula. 5 vt (Îe) A (putea) ~ (ceva) pe degete (sau pe o mână) Se spune pentru a arăta că e vorba de un număr foarte mic de obiecte sau de ființe. 6 vt (Îe) A ~ (cuiva) îmbucăturile (sau înghițiturile) A ține cuiva socoteală de cât mănâncă. 7 vt (Îae) A da cuiva mâncare cu zgârcenie, cu părere de rău. 8-9 vt (Îe) (A fi) slab (sau, irn, gras) de-i numeri coastele A fi foarte slab. 10 vt (Rar; îe) A ~ pașii cuiva A supraveghea pe cineva de aproape. 11 vt (Îe) A ~ pietrele (sau pavelele) A umbla fără treabă, fără rost. 12 vt A pune numerele¹ (1) la rând în ordinea lor crescătoare sau descrescătoare. 13 vt (Fam; îe) Până numeri (la) trei Într-o clipă. 14 vt (Îvp) A da ceva cu număr, socotind. 15-16 vt (Îvp; pex) A plăti (în bani). 17 vt (Îvp) A aplica o serie de lovituri. 18 vt (Înv) A enumera. 19 vt A îngloba un număr¹ (1) de... 20-21 vt (Pex) A dispune de un (mare) număr¹ (1) de... 22 vt (Îe) A nu ~ zile multe sau (rar) a ~ puțin A mai avea puțin de trăit. 23 vt (Îae) A trăi puțin. 24 vr A fi în număr¹ (1) de... Si: a se cifra. 25 vi (Reg) A conta. 26 vi (Reg) A valora. 27 vt (Înv) A crede. 28 vt A socoti printre... 29 vt A cuprinde în numărul¹ (1). 30-31 vtr (Udp „printre”) A (se) considera în aceeași categorie cu... Si: a (se) include.

număra² vt [At: COD. VOR. 56/23 / Pzi: număr / E: ml nominare] 1 (Îvp) A numi¹ (1). 2 (Înv) A citi.

NUMĂRA (-ăr) vb. tr. 1 A socoti unitățile dintr’o cantitate, o socoti cîți inși, cîte lucruri se află într’o mulțime: ~ elevii, stelele de pe cer; ~ bani; ~ pe degete 👉 DEGET1 ¶ 2 A socoti printre alții, a pune în același număr, în același rînd cu alții: îl număra printre prietenii lui [lat. numĕrare].

NUMĂRA, număr, vb. I. Tranz. 1. A socoti câte unități sunt într-un șir, într-o serie, într-un grup etc.; a determina numărul de elemente dintr-o mulțime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui șir de obiecte etc.; p. ext. (pop.) a socoti, a calcula. ◊ Expr. A-i număra (cuiva) îmbucăturile (sau înghițiturile) = a ține cuiva socoteală de cât mănâncă, a da cuiva mâncarea cu zgârcenie. A număra pe degete = a fi în număr foarte redus. 2. A enunța pe rând un șir de numere în ordine crescândă sau descrescândă. ◊ Expr. până numeri la trei = imediat, într-o clipă. 3. A da ceva cu număr, socotind; p. ext. a plăti (în bani). 4. A considera, a pune ceva sau pe cineva în același număr, în același grup; a cuprinde, a îngloba, a reuni un anumit număr. ◊ Expr. A nu număra zile multe = a mai avea puțin de trăit. ♦ Refl. A face parte din..., a intra în categoria..., a se socoti printre... – Lat. numerare.

NUMĂRA, număr, vb. I. Tranz. 1. A socoti cîte unități sînt într-o cantitate dată sau cîte persoane sînt într-un grup; a determina numărul de elemente dintr-o mulțime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui șir de obiecte, ai unei serii de mișcări etc. Am numărat oile și Alexa Baciul le-a însemnat la răbuș. SADOVEANU, B. 59. Cînd pui capul tu pe pieptu-mi și bătăile îi numeri... Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură. EMINESCU, O. I 82. Eu sînt tînăr încă: Pe douzeci de roze îmi număr anii mei! BOLINTINEANU, O. 4. ◊ Fig. Pînă la judecată bătaia e mai sfîntă!... Caporal, numără-i și ăstuia douăzeci și cinci. REBREANU, R. II 281. ◊ Expr. A-i număra (cuiva) bucăturile (sau înghițiturile) = a-i tot spune cuiva cît mănîncă, a nu-l lăsa să mănînce liniștit, a-i ține cuiva socoteală la mîncarea pe care i-o dai. (Intranz.) A număra puțin = a dura puțin, a trăi puțin, a fi efemer. Dar păstrăvul e prea trecător și numără puțin. SADOVEANU, N. F. 139. ◊ Refl. Toți se numărau, mirîndu-se că sînt atît de mulți. C. PETRESCU, C. V. 293. ◊ Refl. pas. Toamna se numără bobocii ( = la urmă se văd roadele unei activități). ♦ (Adesea folosit absolut) A înșira numere la rînd în ordinea lor crescîndă sau descrescîndă. El numără în gîndu-i și anii îi adună. EMINESCU, O. I 98. 2. A considera, a pune ceva sau pe cineva în același rînd, în același număr, în același grup; a cuprinde, a îngloba. Tu, autor al manualului de vînătoare, n-ai socotit de cuviință a număra și turturica printre păsările de vînat. ODOBESCU, S. III 37. ◊ Refl. Dă-mi voie dar să mă număr și eu de acum pintre prietenii d-tale. ALECSANDRI, T. I 67. 3. (Cu privire la o sumă de bani) A plăti, a da. Îi număra cîte douăzeci și cinci de lei pe lună.

A NUMĂRA număr tranz. 1) (lucruri, ființe etc.) A socoti pe rând, unul câte unul, determinând întreaga cantitate; a evalua numeric. ~ banii. ◊ A (putea) ~ (ceva) pe degete se spune despre obiecte sau despre ființe care sunt (foarte) puține la număr. Slab (sau gras) de-i numeri coastele se spune despre un om foarte slab. 2) (numerele) A înșira succesiv (de regulă, în ordine crescândă). ~ de la unu până la zece. 3) A considera ca făcând parte (dintr-un grup, dintr-o categorie etc.). 4) A face să figureze într-un total, într-o entitate; a include. /<lat. numerare

numărà v. 1. a înșira numere: numără până la zece; 2. a pune în număr cu alții: numărați-mă printre amicii voștri. [Lat. NUMERARE].

anumăra vt vz număra

lumăra v vz număra

numera v vz număra¹

2) númăr, a -á v. tr. (lat. número, -áre, it. noverare, pv. cat. nombrar, fr. nombrer. Numerĭ, să numere). Verific pin numere cîțĭ saŭ cîte-s: a număra banĭ. Pun în număr, consider, socotesc: a număra pe cineva pintre amicĭ. Plătesc, daŭ: ĭ-am numărat 100 de francĭ. Am număru de, îs în etate de: România numără 20,000,000 de locuitorĭ, el număra 90 de anĭ. V. intr. Îs considerat, formez număr: această silabă nu numără (maĭ elegant: nu se numără, nu se socotește). – În Meh. lúmăr. În Munt. și înnúmăr.

3) númăr, a -á v. tr. (lat. nómino, -áre, it. nominare, sard. l. lumerare, pv. nomnar, fr. nommer, cat. nomenar, sp. nombrar, pg. nomear. V. nume). Vechĭ azĭ. Meh. Numesc.

număra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. număr, 2 sg. numeri, 3 numără; conj. prez. 1 sg. să număr, 3 să numere

număra (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. numeri, 3 numără

număra vb., ind. prez. 1 sg. număr, 3 sg. și pl. numără

a-i număra cuiva bucățelele / îmbucăturile expr. (peior. – d. gazde, în raport cu oaspeții) a fi zgârcit cu tratația oferită unui musafir.

slab de-i numeri coastele expr. uscățiv, sfrijit.

NUMĂRA vb. v. achita, aprecia, boteza, calcula, chema, chibzui, considera, crede, denumi, enumera, găsi, gândi, intitula, înșira, înșirui, judeca, lichida, numi, onora, opina, plăti, porecli, socoti, spune, supranumi.

NUMĂRA vb. 1. (MAT.) a socoti, (prin Transilv.) a sămălui. (~ până la 10.) 2. v. cifra. 3. v. conține. 4. v. afla. 5. v. achita.

număra vb. v. ACHITA. APRECIA. BOTEZA. CALCULA. CHEMA. CHIBZUI. CONSIDERA. CREDE. DENUMI. ENUMERA. GĂSI. GÎNDI. INTITULA. ÎNȘIRA. ÎNȘIRUI. JUDECA. LICHIDA. NUMI. ONORA. OPINA. PLĂTI. PORECLI. SOCOTI. SPUNE. SUPRANUMI.

NUMĂRA vb. 1. (MAT.) a socoti, (prin Transilv.) a sămălui. (~ pînă la 10.) 2. a se cifra. (Se ~ cu zecile cei care...) 3. a conține, a cuprinde, a include, a se îngloba. (~ într-însa mai multe elemente.) 4. a se afla, a fi, a figura, a se găsi. (Se ~ printre invitați.)

Donec eris felix, multos numerabis amicos (lat. „Atîta vreme cît vei fi fericit, vei număra mulți amici”) – E un vers celebru din Ovidiu (Tristiile – I, 1, 39). Poetul, surghiunit de către împăratul roman Augustus, a ajuns la Tomis (Constanța de azi). Cînd s-a văzut părăsit de prieteni a făcut îndurerat reflecția de mai sus, care se citează de obicei împreună cu versul următor: Tempora si fuerint nubila, solus eris (Dar dacă cerul se acoperă de nori, vei rămîne singur). Prin cuvintele lui Ovidiu putem ilustra soarta unui om părăsit la nenorocire de toți cei care mișunau în jurul lui, atunci cînd el era bogat, glorios și puternic. LIT.

NUMĂRA vb. (Ban.) A citi. Numĕr. Numero. Lego. AC, 356. Etimologie: lat. nominare. Vezi și numărător.

anumăra, anumăr, v.t. A socoti, a număra: „Anumără și tu și vezi dac-am făcut bine socoteala” (Crâncău, 2013). – Din a- (protetic) + număra.

anumăra, anumăr, vb. tranz. – A socoti, a număra: „Anumără și tu și vezi dac-am făcut bine socoteala” (Crâncău, 2013; Tăuții Măgherăuș). – Din a protetic + număra (< lat. numerare „a număra, a socoti”).

NUMĂRA² vb. I. tranz. 1. (Învechit și regional) A numi¹ (1), a chema. Singură poate să numere într-o clipală tot pre aceiași și priiateni și vrăjmași, AETHIOPICA, 77, cf. CDDE. ◊ refl. Suspinurile-nfocate hrana ei să număra, Lacrămile băutură și alt de prisos era. PANN, E. IV, 44/14, cf. ALR II/836. 2. (Învechit) A citi. De aci numără (cetind n. TEST. 1648, BIBLIA 1688) ghiemonu cartea. COD. VOR. 56/23, cf. ANON. CAR. - prez. ind.: număr. - lat. nominare. cf. număra¹.

NUMĂRA¹ vb. I. Tranz. 1. A considera una câte una unitățile dintr-un șir sau dintr-un tot, numindu-le cu numere la rând, începând cu unu; a socoti câte unități sunt într-un tot, a face numărătoarea (1) a...; p. ext. (învechit și popular) a calcula, a socoti. Numărară toate coastele mele. PSALT. HUR. 17^v/6, cf. PSALT. 37. 7 săptămîni număra iudeii și acest praznic făcea, CORESI, EV. 190. Cugetul tău numără carnetele, id. ib. 327. Caută în ceriu și numără stealele; poți-le număra, și zice lui: așa va fi sămînța ta. PALIA (1581), 57/1. Mulți bogați... cînd le aduc săracii bani, ei [î]i numără de doao și de ire[i] ori (a. 1642). GCR I, 95/13. Număra galbenii. Și află 300 tocma. VAARLAM, C. 388. Vor număra zeace zile, de cînd au luat-o. PRAV. 191, cf. 133. Iară perii capului vostru încă-s numărați toți. n. TEST. (1648), 13^v/II. Stravon... numai pre ostașii vremii aceia care era asupra vrăjmașilor țărăi îi numără, BIBLIA (1688), [prefață] 8/30, cf. ANON. CAR. Numai în bătaie, cîți au căzut numărîndu-i, s-au aflat 580 000. C. CANTACUZINO, CM I, 27, cf. LEX. MARS. 202, 231. Ți-am trimis doi saci de mac să-l numeri, ALEXANDRIA (1784), 48/2. Noi nu numărăm ceasurile, fără numai după ce le-am pierdut. MARCOVICI, C. 10/5. Lunile... le număra pe degitile mînilor. DRĂGHICI, R. 55/10. Pe douăzeci de rose îmi număr anii mei, BILINTINEANU, O. 4. Cînd pui capul tu pe pieptu-mi și bătăile ei numeri, EMINESCU, O. I, 82. Încete clipe numărînd. COȘBUC, P. I, 282, cf. ISPIRESCU, L. 66. O măsura cu ochii în tăcere ținînd-o de mînă ca să-i poată număra bătăile pulsului, (1906), 1. Tot mai aprinse sărutări își dau, N-aveau răgaz să cugete la ele, Nici vreme să le numere n-aveau. CERNA, p. 26. [După secerat] numără jitarii (adică snopii care se cuvin paznicilor). PAMFILE, a. R. 140. Străchinile nouă,... numărate pe căciuli, stăteau fiecare alăturea cu cîte o lingură albă de lemn. HOGAȘ, DR. I, 47. Am numărat oile și Alexa Baciul le-a însemnat la răbuș, SADOVEANU, B. 59. Numărînd în gînd Cadența picăturilor de ploaie. MINULESCU, v. 136. Numărînd pe nume, fabuliștii nu-s Decît cinci sau șase. ARGHEZI, S. P. 12. Își număra pașii. STANCU, R. a. III, 113. Mălin îi număra cu voce tare din doi în doi. GALAN, Z. R. 91. După ce numără banii, cu migală și cu un fel de teamă, Gherasim îi puse înapoi, în pungă, TUDORAN, P. 169. Mulgea vaca, număra puii, căuta găinile de ou. T. POPOVICI, SE. 45. Stau pe capul meu. Îmi numără hîrtiile. Pînă la urmă tot îi păcălesc eu. BARBU, Ș. n. 91; Atunci te voi lua, Cînd voi două-ți număra Frunzele de pe doi nuci, Penele de pe doi cuci. JARNIK-BÎRSEANU, D. 270. Lupul mănîncă și (din) oile numărate (= de omul necinstit nu te poți apăra niciodată suficient). cf. ZANNE, P. I, 524. Cine numără foile nu mai mănîncă plăcintă (= cine se gândește prea mult la greutățile legate de un proiect, nu-l mai întreprinde). cf. id. ib. IV, 88, cf. 89. Banii îi găsești în drum și tot trebuie să-i numeri, id. ib. v, 48, cf. 472. Cine-ș numără banii adesă, nu sărăcești (a. 1779). GCR II, 121/18. ◊ refl. pas. Firele se numeră [și] se fac jerbe. ALR I 1276/540. Cînd s-o lumăra firele aștea în lung și-n lat, atunci copilu mieu să fie dăochiat. ALR II/I MN 64, 4226/886. Toamna se numără bobocii (= rezultatele unei munci nu pot fi judecate decât la sfârșit). cf. ZANNE, P. I, 82. ◊ refl. recipr. Toți se numărau, mirîndu-se că sînt atît de mulți. C. PETRESCU, C. v. 293. ◊ expr. A (putea) număra (ceva) pe degete (sau pe o mînă), se spune pentru a arăta că este vorba de un număr (foarte) mic de obiecte sau de ființe. [Piese originale] sînt așa de puține că le-am putea număra pe degete, CARAGIALE, O. v, 247, cf. ZANNE, P. II, 109. A număra (cuiva) îmbucăturile (sau înghițiturile) = a ține cuiva socoteală de cât mănâncă; a da cuiva mâncarea cu zgârcenie, cu părere de rău. cf. ZANNE, P. III, 498. Slab (sau, ironic, gras) de-i numeri coastele = foarte slab. Iese din mijlocul hergheliei o răpciugă de cal grebănos, dupuros și slab de-i numărai coastele. CREANGĂ, P. 194, cf. 286, ZANNE, P. II, 91. (Rar) A număra pașii cuiva = a supraveghea pe cineva de aproape, a ține socoteală de toate mișcările cuiva. Prințipiasă... Suspinul tău îl ascultă și pașii ți-au numărat. BELDIMAN, O. 75/17. A număra pietrele (sau pavelele) = a umbla fără treabă, fără rost. cf. NEGRUZZI, S. I, 320, ZANNE, P. I, 254, 160, VI, 99, DR. IV, 176, DM. ♦ A spune numerele¹ (la rând) în ordinea lor crescândă sau descrescândă. Numărătoriul iaste cu care numire a lucrure numărăm, cumu e: unul, doi, trei și alte. ST. LEX. 223. ◊ absol. Începînd de la unul numărăm pînă la zeace. ȘINCAI, L. 3. Îș bat mîinile unu cu altu și lumără. ALR II 4 338/876. ◊ expr. (absol.; familiar) Pînă numeri (la) trei = într-o clipă. Nu poți să-l dregi? Ba bine că nu. Pînă numeri trei e gata. SEBASTIAN, T. 53. 2. (Învechit și popular) A da cu număr¹, socotind; a plăti, a achita. Să socotească giudețul tot venitul ce va fi fost, dentr-acea ocină, deci jumătate den tot să numere și să facă să fie capete, să se iușureaze den datorie, PRAV. 5. Numărînd în mînile credincioșilor slugilor sale talantul cel de trebuință, BIBLIA (1688), [prefață] 3/10. Amar de gazda aceea, bani de n-ar fi numărat. BELDIMAN, E. 114/3. Să înștiințează toți răvnitorii... să binevoiască a număra bani la locurile arătate, CR (1830), 334²/16. Baron Sina... va număra la asemene întreprindere păn’la 3 milioane fiorini argint. AR (1837), 781/6. Arghir tremura de frică Și nu ascundea nimică, Ci să ruga de iertare Numărîndu-i tot ce are. BĂRAC, a. 36/6. Își ia dobînda la niște bani pe care nu mi i-a numărat încă. DELAVRANCEA, O. II, 355. li număra cîte douăzeci și cinci de lei pe lună. CIAUȘANU, R. SCUT. 13. Tu ceri să-ți numere toate Și el dator te mai socoate, se spune despre omul gâlcevitor și de rea-credință. ZANNE, P. v, 257. ◊ refl. pas. S-au notat apoi cîte 200 fl. școalelor de fete înființate la Blaj și la Sibiu, care s-au și numărat într-o serie de ani. BARIȚIU, P. a. III, 143. ♦ A administra, a aplica (o serie de lovituri). (refl. pas.) Vînzătorul prins cu oca mică era întins în mijlocul stradei, și în fața dughenei lui i se număra regulamentar pînă la douăzeci și cinci de lovituri. n. a. BOGDAN, C. m. 183. 3. (Învechit) A înșira, a enumera. Acele păcate mari ce vătămasă pre Dumnezău svinta scriptură le numără: întîi, urîciunea... n. COSTIN, L. 58. Au doară socotești, creștine, că toate aceastea care acum le numărai, la ceasul cel de pre urmă lesne se pot împlini? MAIOR, P. 61. 4. A reuni, a îngloba un anumit număr¹ (I 1) de..., a se compune dintr-un anumit număr¹ de...; p. ext. a avea, a dispune de un (mare) număr¹ de... Au năvălit asupra cetei lui gen. Sachen, carile nu număra atunci mai mult de 3 000 ostași. AR (1831), 791/42. Plînă vei fi fericit număra-vei amici o mulțime. EMINESCU, O. IV, 382. Săhăstria număra vreo șase viețuitoare de soiul arătat mai sus. HOGAȘ, DR. I, 25. Crescătoria de porci peste care Mihai era sămădău număra la patru mii de capete. T. POPOVICI, SE. 19. Cine nu prețuiește filerul nu va număra florinul (= din economii mici se realizează lucruri mari). cf. ZANNE, P. v, 290. ◊ expr. A nu număra zile multe sau (rar) a număra puțin = a mai avea puțin de trăit; a trăi puțin. Arta [doctorului]... e neputincioasă: zile multe n-ai să numeri! MACEDONSKI, O. I, 241. Dar păstrăvul e prea trecător și numără puțin; de asemenea noi păstrăvarii sîntem trecători și legați de timp scurt, SADOVEANU, v. f. 111. ♦ refl. A fi în număr¹ (I 1) de..., a se cifra la... Se numără în tot trupul omului 260 de oase. CALENDARIU (1814), 105/2. Se numără cu zecile și sutele acei actori, regizori, autori de scenarii cinematografice. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2898. ♦ intranz. (Regional) A conta, a valora, a prețui. Așadar eu nu număr nimic în casa asta? AGÎRBICEANU, L. T. 380. 5. (Învechit) A socoti, a crede. De la singur Dumnezeu au numărat că este izbînda. URECHE, LET. I, 127/44. ◊ refl. Se numără de neam mare / Dară cinste de catîr are, se spune când purtarea cuiva nu se potrivește cu pretențiile lui. cf. ZANNE, P. IV, 486. 6. A pune, a socoti printre..., a cuprinde în numărul¹ (I 1)...; a considera în aceeași categorie cu... De care pod mulți istoriesc și mulți între alte minuni ce să vedea alet lumii îl numără, C. CANTACUZINO, CM I, 15. Te păzești să nu superi P-altul între proști să-l numeri. PANN, H. 28/2. N-ai socotit de cuviință a număra și turturica printre păsările de vînat. ODOBESCU, S. III, 37. Tăietorii de stuf din Deltă, numărați printre plugarii și pescarii locurilor de o statistică nu prea veche, CONTEMP. 1962, nr. 796, 2/2. ♦ refl. A face parte din sau a intra în numărul¹ (I 1)..., în categoria..., a se socoti printre..., a se pune sau a se găsi în rândul... Nu mă voiu număra cu aleși[i] lor. PSALT. HUR. 119^r/26. Pătru... derept ce că se lepădase, dereptu aceea nu se număra el cu ucenicii. CORESI, EV. 140. În mijlocul celor fără de lege se numără, ca să te ducă pre tine să viețuiești în mijlocul luminaților îngeri (a. 1642). GCR I, 102/22. Am trudit din zi, din noapte,... ca să nu mă număr în rîndul leneșei slugi, ANTIM, P. XXV. Chinuindu-te te-ai numărat cu ceatele mucenicilor veselindu-te. MINEIUL (1776), 96^v1/5, cf. 99^r1/6. Primește volintirile înrolații... spre a sluji în arme sau a se număra în corpusurile ce din nou se înfățoșază pentru Africa, AR (1832), 3²/5. Dă-mi voie dar să mă număr și eu de acum pîntre prietenii d-tale. ALECSANDRI, T. I, 67. Uzinele metalurgice... se numără printre întreprinderile importante ale patriei noastre, SCÎNTEIA, 1952, nr. 2361. Printre procedeele tehnologice... se numără sudarea în atmosferă de bioxid de carbon, LUPTA DE CLASĂ, 1962, nr. 1, 14. Un tînăr de la Giurgiu... se numără astăzi printre inovatorii uzinei, CONTEMP. 1962, nr. 736, 1/4. – prez. ind.: număr. – Și: (regional) numera, anumăra (ALR I 1 582/273), lumăra vb. I. – lat. numerare.