15 definiții pentru odor (miros)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ODOR2, odoruri, s. n. (Înv.) Miros, mireasmă, parfum. [Var.: odoare s. f.] – Din lat. odor, it. odore, fr. odeur.

odor2 sn [At: TEODOREVICI, M. 36/2 / V: (reg) ~oare sf / Pl: ~uri / E: lat odor, -oris, it odore, fr odeur] (Înv) 1-2 Miros (încântător).

ODOR2, odoruri, s. n. (Înv.) Miros, mireasmă, parfum. [Var.: odoare s. f.] – Din lat. odor, it. odore, fr. odeur.

ODOR1 s. n. (Latinism învechit) Miros, mireasmă. Busuiocul Dulcele-odor răspîndind. COȘBUC, AE. 28.

ODOR2 ~uri m. înv. Miros plăcut; parfum; mireasmă; aromă. /<lat. odor, it. odore, fr. odeur

ODOARE s. f. v. odor2.

ODOARE s. f. miros. (< fr. odeur)

*odoáre f., pl. orĭ (lat. odor, odóris). Rar. Miros.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

odor1 (miros) (înv.) s. n., pl. odoruri

odor2 (miros) (înv.) s. n., pl. odoruri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ODOR s. v. aromă, balsam, mireasmă, miros, parfum.

odor s. v. AROMĂ. BALSAM. CURTE. MIREASMĂ. MIROS. OGRADĂ. PARFUM.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

odor, odoare, odoară, s.n. – 1. Lucru de preț: „Șepte cară de odoară” (Bârlea, 1924: 35). 2. Zestrea fetelor, compusă, de obicei, din haine și pânzături (odoarele se țin pă rudă): „Care horilcă nu bea / Multe bunuri poate-avea / Și odoară multe-ar fa” (Papahagi, 1925: 194). 3. Curte, ocol, ogradă, cu sensul de iosag, acaret (Antologie, 1980; Memoria, 2001). 4. Copil („neprețuit ca o comoară”): „Mama îngrijorată de viața odorului său...” (A. Radu, cf. Memoria 2004-bis: 1.241). – Din srb. odor(a) „pradă de război; veșminte, armură” (Scriban, Șăineanu; Miklosich, Cihac, cf. DER; DEX, MDA).

Intrare: odor (miros)
odor1 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • odor
  • odorul
  • odoru‑
plural
  • odoruri
  • odorurile
genitiv-dativ singular
  • odor
  • odorului
plural
  • odoruri
  • odorurilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F127)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • odoare
  • odoarea
plural
  • odoruri
  • odorurile
genitiv-dativ singular
  • odori
  • odoarei
plural
  • odoruri
  • odorurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

odor, odorurisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.