opțiuni
  • info

12 definiții pentru orbeț (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORBEȚ, -EAȚĂ, orbeți, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Ființă) care nu vede bine sau nu vede deloc; p. ext. cerșetor (orb2). ◊ Expr. A se bate ca orbeții = a se încăiera aprig, a se bate rău, fără a se uita unde lovesc. 2. S. m. Mamifer rozător subteran, asemănător cu cârtița, cu ochii ascunși sub piele, care se hrănește mai ales cu rădăcini; cățelul-pământului (Spalax microphtalmus). [Var.: orbete s. m.] – Orb2 + suf. -eț.

orbeț, ~eață [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 36 / V: (reg) ~ete, urbete sm / Pl: ~i, ~e / E: orb2 + -eț] 1-4 smf, a (Îvp) (Ființă) care nu vede (bine) Si: orb2 (1). 5-8 smf, a Cerșetor (orb). 9-10 smf, a (Pex) (Om) sărăntoc. 11 sm (Pfm; îe) A se bate ca ~ii A se bate cu furie. 12-13 smf, a (Persoană) fără căpătâi Si: secătură, ticălos. 14 sm (Șîc ~etele pământului) Specie de mamifer rozător, caracterizat prin ochii ascunși sub piele, prin lipsa pavilionului urechii și prin incisivii și ghearele mari, care duce o viață subterană Si: (reg) cățelul-pământului, grivan, porcuț, țâncul-pământului (Spalax microphtalmus). 15 sm (Reg) Cârtiță. 16[1] sm (Reg) Șarpe-orb. corectat(ă)

  1. În original, greșit numerotat: 12 — LauraGellner

ORBEȚ, ORBEAȚĂ, orbeți, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Ființă) care nu vede bine sau nu vede deloc; p. ext. cerșetor (orb2). ◊ Expr. A se bate ca orbeții = a se încăiera aprig, a se bate rău, fără a se uita unde lovesc. 2. S. m. Mamifer din ordinul rozătoarelor, asemănător cu cârtița, cu ochii ascunși sub piele, care trăiește sub pământ și se hrănește cu rădăcini; cățelul-pământului (Spalax microphtalmus). [Var.: orbete s. m.] – Orb + suf. -eț.

ORBEȚ, -EAȚĂ, orbeți, -e, s. m. și f. Persoană oarbă; p. ext. cerșetor (orb). Pururea să fie ca orbeții, dus de mînă. DAVILA, V. V. 78. O-ntreagă ciurdă de-orbeți și de lelițe. MACEDONSKI, O. I 42. Se ceartă ca niște orbeți. SLAVICI, O. II 119. ◊ Expr. A se bate ca orbeții = a se încăiera aprig, a se bate rău. Se bătură ca orbeții vreo jumătate de ceas, sfîșiindu-și cămășile. REBREANU, I. 94. ◊ (Adjectival) Orb. Cîrtițele orbețe și aricii ghimpoși, ba chiar șerpii, gușterii și șopîrlele, toate i se arătau lui în cale. ODOBESCU, S. III 185. – Variantă: orbete (GALAN, B. I 168, PAS, Z. I 153) s. m.

orbeț a. și m. cam orb. ║ m. Mold. Zool. cârtiță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

orbeț adj. m., s. m., pl. orbeți; adj. f., s. f. orbeață, pl. orbețe

orbeț adj. m., s. m., pl. orbeți; adj. f., s. f. orbeață, pl. orbețe

orbeț adj. m., (persoană) s. m., pl. orbeți; f. sg. orbeață, pl. orbețe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORBEȚ adj., s. v. nevăzător, orb.

orbeț adj., s. v. NEVĂZĂTOR. ORB.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

orbeț, -eață, orbeți -te adj. (intl., peior.) prost, ageamiu; fraier.

a se bate ca chiorii / ca orbeții expr. a se bate violent; a se încăiera.

Intrare: orbeț (adj.)
orbeț1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orbeț
  • orbețul
  • orbețu‑
  • orbeață
  • orbeața
plural
  • orbeți
  • orbeții
  • orbețe
  • orbețele
genitiv-dativ singular
  • orbeț
  • orbețului
  • orbețe
  • orbeței
plural
  • orbeți
  • orbeților
  • orbețe
  • orbețelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orbeață, orbețesubstantiv feminin
orbeț, orbeațăadjectiv
orbeț, orbețisubstantiv masculin

  • 1. (Ființă) care nu vede bine sau nu vede deloc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: nevăzător orb
    • format_quote Pururea să fie ca orbeții, dus de mînă. DAVILA, V. V. 78. DLRLC
    • format_quote Se ceartă ca niște orbeți. SLAVICI, O. II 119. DLRLC
    • format_quote Cîrtițele orbețe și aricii ghimpoși, ba chiar șerpii, gușterii și șopîrlele, toate i se arătau lui în cale. ODOBESCU, S. III 185. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Cerșetor (orb). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cerșetor
      • format_quote O-ntreagă ciurdă de-orbeți și de lelițe. MACEDONSKI, O. I 42. DLRLC
    • chat_bubble A se bate ca orbeții = a se încăiera aprig, a se bate rău, fără a se uita unde lovesc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se bătură ca orbeții vreo jumătate de ceas, sfîșiindu-și cămășile. REBREANU, I. 94. DLRLC
etimologie:
  • Orb + sufix -eț. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.