2 definiții pentru orhei

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ORHEI. municipiu în Rep. Moldova, situat pe stg. râului Răut, la 48 km N de Chișinău; 37 mii loc. (2003). Nod de comunicații. Expl. de calcar. Produse alim. Muzeu. Catedrala Sf. Dumitru, ctitorie din anii 1632-1636 a lui Vasile Lupu; bisericile Sf. Nicolae (1793, renovată în 1890) și Sfânta Născătoare de Dumnezeu (1903). Monumentul lui Vasile Lupu. Menționat documentar la 20 dec. 1437. O. face parte din categoria târgurilor care și-au schimbat vatra de locuire, orașul actual aflându-se la c. 18 km NE de locul inițial al așezării cunoscut sub numele de Orheiu Vechi. Mutarea vetrei de locuire a avut loc înainte de 10 mai 1574 (dată la care un document amintește de un loc „la sfârșitul Peșterii”, situat mai sus de Orheiu(l) Vechi), necunoscându-se exact cauza, dar se presupune că a avut loc din pricina distrugerii cetății de către Alexandru Lăpușneanu din ordinul turcilor.

ORHEIU(L) VECHI, important sit arheologic în Rep. Moldova, situat pe malul drept al râului Răut, pe terit. localității Trebujeni. Ruinele orașului medieval Orhei (sec. 15-16), a cărui vatră s-a mutat în sec. 16 pe locul Orheiului actual, și ale târgului Movilova/Peștere (sec. 17); șanțuri cu val de pământ și palisadă, citadelă de piatră incluzând „palatul pârcălabului”, două biserici. Importante vestigii arheologice începând cu paleoliticul și până în epoca Hoardei de Aur, când a ființat aici (până în 1369) un oraș oriental (moschee, bazar, ateliere meșteșugărești, trei băi publice, mausolee) identificat cu „Orașul Nou” (Yangi Șehr/Șehr al-djedid), atestat de emisiuni monetare de argint și cupru datate în perioada 1363-1369.

Intrare: orhei
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orhei
  • orheiul
  • orheiu‑
plural
  • orheie
  • orheiele
genitiv-dativ singular
  • orhei
  • orheiului
plural
  • orheie
  • orheielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)