PARAMECI, parameci, s. m. (La pl.) Gen de animale infuzoare de formă oval-alungită, care trăiesc în apele stătătoare dulci (Paramoecium); (și la sg.) animal din acest gen. – Din fr. paramécie.

parameci smi [At: DEX / V: ~um / Sg: ~ec / E: fr paramécie] 1 Gen de animale infuzoare de formă oval-alungită, care trăiesc în apele stătătoare dulci (Paramoecium). 2 (Șls) Animal din genul parameci (1).

PARAMECI, parameci, s. m. Gen de animale infuzoare de formă oval-alungită, care trăiesc în apele stătătoare dulci (Paramoecium); animal din acest gen. – Din fr. paramécie.

PARAMECI s.m. (Zool.) Protozoar ciliat din clasa infuzorilor, care trăiește în apele dulci stătătoare. [Var. paramecium s.m. / < fr. paramécie, cf. lat. paramecium].

PARAMECI s. m. protozoar ciliat din clasa infuzorilor, în apele dulci stătătoare. (< fr. paramécie, lat. paramecium)

paramecium sn vz parameci

PARAMECIUM s.m. v. parameci.

parameci (desp. -meci) s. m., pl. parameci, art. paramecii

parameci (-meci) s. m., pl. parameci, art. paramecii

parameci s. m. (sil. -meci), pl. parameci

PARAMECI s. (ZOOL.; Paramoecium) pantofior.

PARAMECI s. (ZOOL.; Paramoecium) pantofior.

PARAMÉCI (< fr., lat.; {s} gr. paramêkês „alungit”) s. m. (ZOOL.) Gen de animale, infuzoare, de dimensiuni microscopice (c. 200 μ), având formă oval-alungită cu cilii dispuși uniform pe toată suprafața corpului (Paramoecium). Trăiește în ape staționare dulci; se dezvoltă în cantități mari în infuzii de fân; se hrănește mai ales cu microbi; animal din acest gen; pantofior (2).