21 de definiții pentru parcurge

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARCURGE, parcurg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcura vb. I] – Din fr. parcourir (după curge).

PARCURGE, parcurg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcura vb. I] – Din fr. parcourir (după curge).

parcurge vt [At: GHICA, A. 52 / V: (înv) perc~, (cscj) ~ra[1] / Pzi: parcurg / E: ctm fr parcourir + rom curge] 1 (C. i. spații, distanțe etc.) A circula pe toată întinderea, în diverse sensuri, de la un capăt la altul. 2-3 (Pgn) A merge până la capăt. 4-5 (Fig) A privi succesiv și repede. 6 A citi repede și superficial. 7 A răsfoi. 8 (Pgn) A citi. corectat(ă)

  1. În original, tipărit greșit: ~ga. O confirmă și referința încrucișată corespunzătoare — LauraGellner

PARCURGE, parcurg, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la drumuri sau distanțe) A străbate (de la un capăt la altul). Același ceas... măsura și pașii celor ce parcurgeau cei cîțiva metri ai foaierului. CAMIL PETRESCU, N. 14. Se urcă în avion să parcurgă cinci sute de kilometri în două ore. C. PETRESCU, Î. II 268. 2. A trece cu privirea peste ceva; a citi în treacăt, în grabă, a răsfoi (o carte, un ziar). Parcurse distrat, cu ochii, calea-laptelui, boltită de-a curmezișul cerului. C. PETRESCU, Î. I 18. – Forme gramaticale: perf. s. parcursei, part. parcurs. – Variante: (învechit) percure (I. IONESCU, M. 65) vb. III, parcura (GHICA, A. 52) vb. I.

PARCURGE vb. III. tr. 1. A străbate (un drum, o distanță). 2. A citi, a examina rapid cu privirea; a răsfoi. [P.i. -curg, perf. s. -cursei, part. -curs. / după fr. parcourir].

PARCURGE vb. tr. 1. a străbate (un drum, o distanță). 2. a citi, a examina rapid cu privirea; a răsfoi. (după fr. parcourir)

A PARCURGE parcurg tranz. 1) (distanțe, drumuri etc.) A trece de la un capăt la altul (sau dintr-o parte în alta); a acoperi. 2) (ziare, reviste, cărți etc.) A examina, a citi în grabă; a răsfoi; a frunzări. ◊ ~ cu privirea (sau cu ochii) a citi în fugă. /<fr. parcourir

PARCURA vb. I v. parcurge.

percurge v. 1. a străbate; 2. fig. a examina în treacăt: a percurge o carte.

*percúrg, -cúrs, a -cúrge v. tr. (d. curg, după lat. percúrrere și fr. parcourir). Străbat mergînd, curgînd: a percurge o țară, trenu percurge linia cu mare ĭuțeală, glonțu percurge aeru, rîu percurge județu. Străbat cu ochiĭ citind ĭute, răsfoĭesc: a percurge o curte. – Și parcurg (după fr.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

parcurge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcurg, 3 sg. parcurge, perf. s. 1 sg. parcursei, 1 pl. parcurserăm, m.m.c.p. 1 pl. parcurseserăm; conj. prez. 1 sg. să parcurg, 3 să parcurgă; ger. parcurgând; part. parcurs

parcurge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcurg, 1 pl. parcurgem, perf. s. 1 sg. parcursei, 1 pl. parcurserăm; ger. parcurgând; part. parcurs

parcurge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcurg, 1 pl. parcurgem, perf. s. 1 sg. parcursei, 1 pl. parcurserăm; part. parcurs

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PARCURGE vb. 1. a face, a merge, a străbate. (~ zilnic 10 km.) 2. a măsura, a străbate. (~ camera de la un capăt la celălalt.) 3. (SPORT) a acoperi, a străbate. (Atletul a ~ distanța de 5 000 m în...) 4. v. cutreiera. 5. v. străbate. 6. v. citi. 7. v. răsfoi.

PARCURGE vb. 1. a face, a merge, a străbate. (~ zilnic 10 km.) 2. a măsura, a străbate. (~ camera de la un capăt la celălalt.) 3. (SPORT) a acoperi, a străbate. (Atletul a ~ distanța de 5 000 m în...) 4. a colinda, a cutreiera, a străbate, a vîntura, (pop. și fam.) a bate, (pop.) a călca, a ocoli, a petrece, (înv. și reg.) a răzbate, (înv.) a plimba, (rar fig.) a treiera. (~ pe rînd satele și orașele.) 5. a străbate, a traversa, (înv.) a spăla. (Dunărea ~ mai multe țări.) 6. a citi, (livr.) a lectura, (înv. și pop.) a spune, a zice. (A ~ cîteva rînduri.) 7. a răsfoi, (rar) a petrece. (A ~ o lucrare, notițele.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

parcurge (parcurg, parcurs), vb. – A străbate, a merge. – Var. parcurge. Fr. parcourir, adaptat la conjug. lui a curge.Der. parcurs (var. percurs), s. n. (distanță străbătută).

Intrare: parcurge
verb (VT622)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • parcurge
  • parcurgere
  • parcurs
  • parcursu‑
  • parcurgând
  • parcurgându‑
singular plural
  • parcurge
  • parcurgeți
  • parcurgeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • parcurg
(să)
  • parcurg
  • parcurgeam
  • parcursei
  • parcursesem
a II-a (tu)
  • parcurgi
(să)
  • parcurgi
  • parcurgeai
  • parcurseși
  • parcurseseși
a III-a (el, ea)
  • parcurge
(să)
  • parcurgă
  • parcurgea
  • parcurse
  • parcursese
plural I (noi)
  • parcurgem
(să)
  • parcurgem
  • parcurgeam
  • parcurserăm
  • parcurseserăm
  • parcursesem
a II-a (voi)
  • parcurgeți
(să)
  • parcurgeți
  • parcurgeați
  • parcurserăți
  • parcurseserăți
  • parcurseseți
a III-a (ei, ele)
  • parcurg
(să)
  • parcurgă
  • parcurgeau
  • parcurseră
  • parcurseseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • parcura
  • parcurare
  • parcurat
  • parcuratu‑
  • parcurând
  • parcurându‑
singular plural
  • parcu
  • parcurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • parcur
(să)
  • parcur
  • parcuram
  • parcurai
  • parcurasem
a II-a (tu)
  • parcuri
(să)
  • parcuri
  • parcurai
  • parcurași
  • parcuraseși
a III-a (el, ea)
  • parcu
(să)
  • parcure
  • parcura
  • parcură
  • parcurase
plural I (noi)
  • parcurăm
(să)
  • parcurăm
  • parcuram
  • parcurarăm
  • parcuraserăm
  • parcurasem
a II-a (voi)
  • parcurați
(să)
  • parcurați
  • parcurați
  • parcurarăți
  • parcuraserăți
  • parcuraseți
a III-a (ei, ele)
  • parcu
(să)
  • parcure
  • parcurau
  • parcura
  • parcuraseră
verb (VT639)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • percure
  • percurere
  • percurs
  • percursu‑
  • percurând
  • percurându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • percure
(să)
  • percure
  • percurea
  • percurse
  • percursese
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • percur
(să)
  • percure
  • percureau
  • percurseră
  • percurseseră
percurge
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

parcurge, parcurgverb

etimologie:
  • limba franceză parcourir (după curge). DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.