pisoc¹ sm [At: H XI, 231 / Pl: ~oci / E: pisoi¹ + -oc] (Olt; Mun) Pisoi¹ (1).

pisoc² sn [At: KLEIN, D. 205 / Pl: ~oace / E: ucr пісок] 1 (Trs; Mar) Nisip. 2 (Trs; Mar) Pietriș. 3 (Buc; spc) Piatră de pe malul apelor de munte, din care se fac cute.

pisoc³ s [At: TEAHA, C. N. 253 / Pl: nct / E: mg piszok] (Reg) Jeg de pe corp.

PISOC s. v. cotoi, motan, nisip, pietriș, pisoi, prund, prundiș.

pisoc s. v. COTOI. MOTAN. NISIP. PIETRIȘ. PISOI. PRUND. PRUNDIȘ.

chisog Apare în Gl. reg., cu definiția „pământ care se bate sub casă, nisipeală”, și e declarat derivat de la chisă (regional pentru pisa) cu sufixul -og. Îl regăsim însă sub forma chisoc „pietriș amestecat cu nisip ” și sub forma pisoc „nisip întrebuințat la tencuit”, „nisip întrebuințat la drumuri și la tencuitul caselor” în Lex. reg. II, p. 123; 108; 112. Este clar că vine din ucr. pisok „nisip”, și chiar în CU. reg. găsim pisoc „nisip”, explicat prin ucraineană.

pisoc², pisoace, s.n. (reg.) 1. nisip, pietriș. 2. piatră pentru cute (gresie).

pisoc³ s.n. (reg.) murdărie, jeg.

pisoc, pisocuri, s.n – (reg.) Nămol cu pietricele; noroi, t’ină (Papahagi, 1925). (Trans., Maram.). ♦ (onom.) Pisoc, nume de familie (12 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din ucr. pysok (MDA).

pisoc, -uri, s.n – Nămol cu pietricele; noroi, t’ină (Papahagi 1925). – Din ucr. pysok, cf. sl. piasat „nisip”.