6 definiții pentru plointe (s.f.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

plointe [At: I. IONESCU, P. 301 / E: ml plovens, -entis] 1-2 ain (Reg) Ploios (4-5). 3 ss Ploaie (1) multă și deasă. 4 ss (Pex) Timp ploios.

PLOINTE s. m. (Olt.) Timp ploios, abundență de ploaie. Seceta bîntuie producerea mult mai adesea decît plointele. Nimeni din județ nu se plînge de plointe, dar de secetă se plînge toată lumea. I. IONESCU, P. 238.

ploínte adj. (lat. plúens, pluéntis, care ploŭă). Olt. Munt. vest. Ploĭos: an plointe. S. f. Vreme ploĭoasă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plointe2 (reg.) s. f., art. plointea

Intrare: plointe (s.f.)
plointe3 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plointe
  • plointea
plural
genitiv-dativ singular
  • plointe
  • plointei
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plointe
  • plointele
plural
genitiv-dativ singular
  • plointe
  • plointelui
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plointesubstantiv feminin

  • 1. regional Timp ploios, abundență de ploaie. DLRLC
    • format_quote Seceta bîntuie producerea mult mai adesea decît plointele. Nimeni din județ nu se plînge de plointe, dar de secetă se plînge toată lumea. I. IONESCU, P. 238. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.