23 de definiții pentru pocinog

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POCINOG, pocinoage, s. n. 1. Întâmplare rea, neplăcută; bucluc, belea; boroboață. 2. (Reg.) Început (de bun augur); saftea. [Var.: pocinoc s. n.] – Din sl. počinŭkŭ.

POCINOG, pocinoage, s. n. 1. Întâmplare rea, neplăcută; bucluc, belea; boroboață. 2. (Reg.) Început (de bun augur); saftea. [Var.: pocinoc s. n.] – Din sl. počinŭkŭ.

pocinog [At: KLEIN, D. 401 / V: (reg) ~oc, ~ov, ~ciomoc, ~cionoc, ~cion~, puci~ / Pl: ~oage sn, ~uri sn, (rar) ~ogi sm / E: slv починокъ, ucr починок] 1 sn (Îvp; construit cu verbul „a face”) Început de bun augur al unei acțiuni. 2 sn (Îvp; spc) Saftea. 3 sn (Reg; îla) Bun de (sau la) ~ Care este aducător de noroc. 4 sn (Reg; îal) Bun de saftea. 5 sn (Construit cu verbul „a face”) Ceea ce provoacă cuiva un neajuns, o neplăcere, o suferință. 6 sn (Ccr) Necaz. 7 sn Încurcătură. 8 sn (Reg; îlv) A-i face (cuiva) ~ul A omorî. 9 sm (Olt) Epitet dat unui copil zburdalnic, ștrengar. 10 sn (Reg; îf pocinov) Lucru de nimic Si: fleac.

POCINOG, pocinoage și pocinoguri, s. n. (Mai ales în construcții cu verbul «a face») 1. Fapt, lucru neplăcut, belea, bucluc, boroboață. Trebuie dusă nebuna de aici, că ne face un pocinog îngrozitor. DUMITRIU, B. F. 148. Eu adineaori aflai pocinogul. REBREANU, R. I 84. Îl scăpase de multe năcazuri, dar îi făcuse și mult amar, multe pocinoage, în lunga viață trudită a dumisale. POPA, V. 102. 2. (Regional) Început; saftea. Ia poftim de încalecă pe Bălan, jupîneasă, zise părintele de tot posomorît, să facem pocinog sfîntului Nicolai cel din cui. CREANGĂ, O. A. 34. – Variantă: pocinoc (HOGAȘ, M. N. 215, ALECSANDRI, T. 1547) s. n.

POCINOG ~uri n. 1) Situație complicată și neplăcută; bucluc; belea; încurcătură. 2) reg. Început de bun augur. /<sl. poținoku

pocinog n. 1. Mold. Tr. saftea: să fac eu pocinogu închisorii din pricina unui proclet! AL.; 2. bocluc: a da de pocinog. [Slav. POCĬNŬKŬ, început, bun sau rău (de unde noțiunea de piază rea)].

pocinóg și (vechĭ) -óc n., pl. oage și oace, urĭ (vsl. počinŭkŭ, început, d. pocenti-počinon, a începe; rus. počinok, cîmp desțelenit). Rar. Saftea, început: a face pocinog la ceva. Fig. Iron. Întîmplare neplăcută. A da de pocinog, a da de belea.

POCINOC s. n. v. pocinog.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POCINOG s. 1. v. poznă. 2. v. necaz.

POCINOG s. 1. boroboață, ispravă, năzbîtie, năzdrăvănie, poznă, șotie, trăsnaie, (reg.) boață, dandana, dănănaie, dăndănaie, năsărîmbă, (Mold. și Bucov.) palotie, (prin Ban.) snoabă, (Mold., Bucov. și Transilv.) tonoasă, (înv.) bosma. (Ce ~ ai mai făcut?) 2. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, rău, supărare, (înv. și pop.) poznă, răutate, (pop.) alagea, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf, (înv. și reg.) nacafa, nagodă, (reg.) dănănaie, încurcală, năzbîcă, năzdrăvănie, păcostenie, șugă, șugubină, toroapă, (prin Mold.) bacală, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. și Bucov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. și Ban.) cotoarbă, (Olt., Ban. și Transilv.) dabilă, (înv.) nesosință, nevoință, patimă, satara, stenahorie. (Ce ~ a căzut pe el!)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pocinog (-guri), s. n.1. Saftea, prima vînzare din zi. – 2. Început. – 3. Bucluc, boroboață. Sl. počinŭkŭ „început” (Cihac, II, 269; Conev 78), cf. ceh. počinek.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face pocinogul cuiva expr. a face cuiva un rău (involuntar).

Intrare: pocinog
substantiv neutru (N21)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocinog
  • pocinogul
  • pocinogu‑
plural
  • pocinoage
  • pocinoagele
genitiv-dativ singular
  • pocinog
  • pocinogului
plural
  • pocinoage
  • pocinoagelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocinoc
  • pocinocul
  • pocinocu‑
plural
  • pocinoace
  • pocinoacele
genitiv-dativ singular
  • pocinoc
  • pocinocului
plural
  • pocinoace
  • pocinoacelor
vocativ singular
plural
pocinov
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pociomoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pocionoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pocionog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pucinog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pocinog, pocinoagesubstantiv neutru

  • 1. Întâmplare rea, neplăcută. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Trebuie dusă nebuna de aici, că ne face un pocinog îngrozitor. DUMITRIU, B. F. 148. DLRLC
    • format_quote Eu adineaori aflai pocinogul. REBREANU, R. I 84. DLRLC
    • format_quote Îl scăpase de multe năcazuri, dar îi făcuse și mult amar, multe pocinoage, în lunga viață trudită a dumisale. POPA, V. 102. DLRLC
    • format_quote Ia poftim de încalecă pe Bălan, jupîneasă, zise părintele de tot posomorît, să facem pocinog sfîntului Nicolai cel din cui. CREANGĂ, O. A. 34. DLRLC
  • 2. regional Început (de bun augur). DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.