8 definiții pentru politrică

Explicative DEX

politrică sf [At: POLIZU / V: (reg) ~iche, ~ichie, ~ihie / E: ngr πολύτριχον, lat polytrichum] (Bot) 1 (Îrg) Varietate de mușchi care crește prin pășunile alpine și prin păduri Si: (reg) jabghie (Polytrichum commune). 2 (Reg; îf politriche) Paracherniță (Parietaria officinalis).

politriche sf vz politrică

politrichie sf vz politrică

politrihie sf vz politrică

Etimologice

politrică (politrici), s. f. – Varietate de mușchi (Polytrichum). – Var. politrichie. Probabil pornind de la numele științific al plantei sau cultism din gr. πολύτριχον.

Sinonime

POLITRICĂ s. v. paracherniță.

politrică s. v. PARACHERNIȚĂ.

Arhaisme și regionalisme

politrică s.f. 1. (înv. și reg.) varietate de mușchi care crește prin pășunile alpine și prin păduri; jabghie. 2. (reg.) plantă erbacee medicinală, cu tulpina dreaptă, cu frunze alungite și flori verzui; paracherniță.

Intrare: politrică
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • politrică
  • politrica
plural — —
genitiv-dativ singular
  • politrici
  • politricii
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F104)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • politriche
  • politrichea
plural — —
genitiv-dativ singular
  • politriche
  • politrichei
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • politrichie
  • politrichia
plural — —
genitiv-dativ singular
  • politrichii
  • politrichiei
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • politrihie
  • politrihia
plural — —
genitiv-dativ singular
  • politrihii
  • politrihiei
plural — —
vocativ singular —
plural —