13 definiții pentru puținel (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUȚINEL, -EA, -ICĂ, puținei, -ele, adj., adv. (Pop.) Puțintel. Expr. Puținei și... = aproape că..., gata-gata să... – Puțin + suf. -el, -ea, -ică.

puținel, ~ea [At: PSALT. HUR. 95v/22 / V: (înv) ~țun~ / Pl: ~ei, ~ele / E: puțin + -el] 1-12 a (Îvp; șhp) Puțintel (1-12). 13-20 av (Îrg; șhp) Puțintel (13-20). 21 av (Înv; îlav) Cât de ~ În cât de mică măsură. 22 av (Înv; îlav) Câte ~ Încetul cu încetul.

PUȚINEL, -EA, -ICĂ, puținei, -ele, adj., adv. Puțintel. ◊ Expr. Puținel și... = aproape că..., gata-gata să... – Puțin + suf. -el, -ea, -ică.

PUȚINEL,2 -EA, -ICĂ, puținei, -ele, adj. Diminutiv al lui puțin2. 1. v. puțin2 (1). Era pe vremea aceea cînd sînt bucate cam puținele, cînd toți se cam feresc de guri multe. RETEGANUL, P. III 27. Dacă am luat această puținică parte la lucrarea măiestrului nostru culegător, apoi am făcut-o cu o vie plăcere. ODOBESCU, S. III 313. Măi bădiță, bădișor, Nu-mi trimite-atîta dor. Trimite-mi mai puținel Și vin’ dumneata cu el. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 117. 2. (La pl.) v. puțin2 (5). Unde-or fi oameni mai mulți, La mine să nu te uiți; Unde-or fi mai puținei, Ochii tăi să fie-ai mei. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 245.

puținél, -ícă (vest) și puțintél, -ntícă (toată țară) adj., pl. eĭ, ele (d. puțin cu -tel din mititel). Fam. Puțin, nițel: puținică apă, puțintele părăluțe. Puțintel la trup, la minte, mic (scund). Adv. Ĭa stăĭ puțintel! – Vechĭ și’n est puținel: puțineĭ oamenĭ (Let. 1, 160; 3, 289). În nord puțuntel: puțuntea oaste (Nec. 2, 238), azĭ puțintică oaste.

poținel[1], ~ea a, av vz puținel

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

puțănel[1], ~ea a, av vz puținel

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

puținel (pop.) adj. m., pl. puținei; f. puțini, pl. puținele

!puținel (pop.) adj. m., pl. puținei; f. puținică, pl. puținele

puținel adj. m., pl. puținei; f. sg. puținea/puținică, pl. puținele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUȚINEL adj., adv. v. puțintel.

Intrare: puținel (adj.)
puținel2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A71)
Surse flexiune: DOR, DLRLC
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puținel
  • puținelul
  • puținelu‑
  • puținea
  • puțini
  • puțineaua
  • puținica
plural
  • puținei
  • puțineii
  • puținele
  • puținelele
genitiv-dativ singular
  • puținel
  • puținelului
  • puținele
  • puținelei
plural
  • puținei
  • puțineilor
  • puținele
  • puținelelor
vocativ singular
plural
poținel2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A71)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poținel
  • poținelul
  • poținea
  • poțini
  • poțineaua
  • poținica
plural
  • poținei
  • poțineii
  • poținele
  • poținelele
genitiv-dativ singular
  • poținel
  • poținelului
  • poținele
  • poținelei
plural
  • poținei
  • poțineilor
  • poținele
  • poținelelor
vocativ singular
plural
puțănel2 (adj.) adjectiv
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P90)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • puțănel
  • puțăne
plural
  • puțăneli
  • puțănele
genitiv-dativ singular
plural
  • puțănelora
  • puțănelor
  • puțănelora
  • puțănelor
puțunel2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A71)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puțunel
  • puțunelul
  • puțunelu‑
  • puțunea
  • puțuni
  • puțuneaua
  • puțunica
plural
  • puțunei
  • puțuneii
  • puțunele
  • puțunelele
genitiv-dativ singular
  • puțunel
  • puțunelului
  • puțunele
  • puțunelei
plural
  • puțunei
  • puțuneilor
  • puțunele
  • puțunelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

puținel, puțineaadjectiv

  • 1. popular Diminutiv al lui puțin. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: puțintel
    • format_quote Era pe vremea aceea cînd sînt bucate cam puținele, cînd toți se cam feresc de guri multe. RETEGANUL, P. III 27. DLRLC
    • format_quote Dacă am luat această puținică parte la lucrarea măiestrului nostru culegător, apoi am făcut-o cu o vie plăcere. ODOBESCU, S. III 313. DLRLC
    • format_quote Măi bădiță, bădișor, Nu-mi trimite-atîta dor. Trimite-mi mai puținel Și vin' dumneata cu el. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 117. DLRLC
    • format_quote Unde-or fi oameni mai mulți, La mine să nu te uiți; Unde-or fi mai puținei, Ochii tăi să fie-ai mei. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 245. DLRLC
    • chat_bubble Puținei și... = aproape că..., gata-gata să...
etimologie:
  • Puțin + sufix -el, -ea, -ică DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.