opțiuni
  • info

14 definiții pentru premerge

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREMERGE, pers. 3 premerge, vb. III. Intranz. A fi, a exista, a se întâmpla înaintea unui eveniment, a unei acțiuni etc.; a preceda. – Pre1- + merge.

premerge [At: CARAGIALE, O. VII, 292 / Pzi: premerg / E: drr premergător] 1-2 vi (A exista sau) a se afla înaintea cuiva sau a ceva Si: a preceda (1-2). 3 vi A se întâmpla înainte de ceva Si: a preceda (4). 4 vt A veni înaintea cuiva sau a ceva.

PREMERGE, pers. 3 premerge, vb. III. Intranz. A fi, a se întâmpla înainte de...; a preceda. – Pre1- + merge.

PREMERGE, premerg, vb. III. Intranz. A fi, a se întîmpla înainte (de...); a preceda. Evenimentele care au premers războiului mondial. ◊ Tranz. (Rar) Anexele de pe lîngă prezenta mă premerg cu puține zile în municipiul dv. CARAGIALE, O. VII 292.

PREMERGE vb. III. intr. A fi, a se întîmpla înainte; a preceda. [P.i. premerg. / < pre- + merge].

PREMERGE vb. intr. a preceda. (< pre- + merge)

A PREMERGE premerg intranz. A exista sau a avea loc înainte; a preceda în timp. /pre- + a merge

*premérg, -mérs, a -mérge v. intr. (d. merg, după pre-ced). Preced: tunetu premerge furtuniĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

premerge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. premerge, 3 pl. premerg, perf. s. 3 sg. premerse, m.m.c.p. 3 pl. premerseseră; conj. prez. 3 să premeargă; ger. premergând; part. premers

premerge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. premerge, 3 pl. premerg; conj. prez. 3 să premeargă; part. premers

premerge vb., ind. prez. 3 sg. premerge, 3 pl. premerg; part. premers

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PREMERGE vb. v. preceda.

PREMERGE vb. a preceda, (înv.) a propăși. (A ~ ceva în spațiu sau în timp.)

A premerge ≠ a (se) succeda

Intrare: premerge
verb (V653)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • premerge
  • premergere
  • premers
  • premersu‑
  • premergând
  • premergându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • premerge
 (să)
  • premeargă
  • premergea
  • premerse
  • premersese
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • premerg
 (să)
  • premeargă
  • premergeau
  • premerseră
  • premerseseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

premergeverb

  • 1. A fi, a exista, a se întâmpla înaintea unui eveniment, a unei acțiuni etc. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: preceda antonime: succeda
    • format_quote Evenimentele care au premers războiului mondial. DLRLC
    • format_quote tranzitiv rar Anexele de pe lîngă prezenta mă premerg cu puține zile în municipiul dv. CARAGIALE, O. VII 292. DLRLC
etimologie:
  • Pre- + merge DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.