14 definiții pentru prenume

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRENUME, prenume, s. n. Nume care se dă unui om la naștere și care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiași familii; nume de botez. – Din fr. prénom, lat. praenomen (după nume).

PRENUME, prenume, s. n. Nume care se dă unui om la naștere și care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiași familii; nume de botez. – Din fr. prénom, lat. praenomen (după nume).

prenume sni [At: I. GOLESCU, C. / E: fr prénom] 1 Nume care se dă unui om la naștere și care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiași familii. 2 (Pcf) Pronume. 3 (Reg) Nume de familie.

PRENUME, prenume, s. n. (Spre deosebire de numele de familie) Nume care se dă fiecărui om la naștere, numele mic; nume de botez.

PRENUME s.n. Numele (particular) dat cuiva la naștere, deosebit de acela de familie; nume mic. [Var. (prin confuzie) pronume s.n. / cf. fr. prénom, lat. praenomen].

PRENUME s. n. nume care se dă cuiva la naștere; nume de botez. (după fr. prénom, lat. praenomen)

PRENUME ~ n. Nume individual dat unui om la naștere, prin care se distinge fiecare membru al unei familii; nume mic; nume de botez. /<fr. prénom, lat. praenomon

prenume n. 1. nume, care, la Romani, preceda numele de familie: Cezar purta prenumele de Caius; 2. azi, nume de botez.

*prenúme n., pl. tot așa (lat. praenomen. V. pronume). Nume care se punea înaintea numeluĭ de familie la Romanĭ, ca Marcus (Tullius Cicero) orĭ Caius (Julius Caesar). Azĭ, numele de botez. – Fals pronume.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prenume (nume dat la naștere) s. n., art. prenumele; pl. prenume, art. prenumele

prenume (nume dat la naștere) s. n., art. prenumele; pl. prenume, art. prenumele

prenume (nume dat la naștere) s. n., pl. prenume

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRENUME s. nume de botez, nume mic, (impr.) pronume. (Are ~le Ion.)

PRENUME s. nume de botez, nume mic, (impr.) pronume. (Are ~ Ion.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PRENUME s. n. (cf. fr. prénom, lat. praenomen – înainte de nume): nume care se dă unui om la naștere și care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiași familii: nume de botez, nume mic. Astfel: Ilie, Dumitru, Frusina, Carmen, Nicolae, Margareta etc.

Intrare: prenume
substantiv neutru (N30)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prenume
  • prenumele
plural
  • prenume
  • prenumele
genitiv-dativ singular
  • prenume
  • prenumelui
plural
  • prenume
  • prenumelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prenume, prenumesubstantiv neutru

  • 1. Nume care se dă unui om la naștere și care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiași familii; nume de botez; nume mic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
    sinonime: pronume
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.