10 definiții pentru prerupe

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

prerupe v vz prerumpe

PRERUPE, prerup, vb. III. Tranz. (învechit) A face să înceteze pentru moment, a întrerupe. Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG.

PRERUPE, prerup, vb. III. Tranz. (Înv.) A întrerupe. – Lat lit. praerumpere.

prerumpe vt [At: PANN, P. V. I, 8/15 / V: prerupe / Pzi: prerump / E: lat praerumpere] (Înv) A întrerupe vorbirea cuiva.

prerumpe v. a întrerupe: prerumpând cuvântul, zise cu mirare PANN.

*întrerúp, -rúpt, a -rúpe v. tr. (fr. interrompre, lat. interrúmpere). Rup continuitatea unuĭ lucru, opresc cursu: a întrerupe un curent electric, relațiunile cu cineva. Taĭ vorba: unu din mulțime îl întrerupse pe orator. – Vechĭ prerup.

prerúp, -rúpt, a -rúpe v. tr. (lat. prae-rúmpere, a rupe în ainte, a tăĭa). Vechĭ. Întrerup.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

PRERUPE, prerup, vb. III. Tranz. (Înv. și în Trans. de Sud) A întrerupe. (din rupe sau din lat. praerumpere)

Intrare: prerupe
verb (VT657)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prerupe
  • prerupere
  • prerupt
  • preruptu‑
  • prerupând
  • prerupându‑
singular plural
  • prerupe
  • prerupeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prerup
(să)
  • prerup
  • prerupeam
  • prerupsei
  • prerupsesem
a II-a (tu)
  • prerupi
(să)
  • prerupi
  • prerupeai
  • prerupseși
  • prerupseseși
a III-a (el, ea)
  • prerupe
(să)
  • preru
  • prerupea
  • prerupse
  • prerupsese
plural I (noi)
  • prerupem
(să)
  • prerupem
  • prerupeam
  • prerupserăm
  • prerupseserăm
  • prerupsesem
a II-a (voi)
  • prerupeți
(să)
  • prerupeți
  • prerupeați
  • prerupserăți
  • prerupseserăți
  • prerupseseți
a III-a (ei, ele)
  • prerup
(să)
  • preru
  • prerupeau
  • prerupseră
  • prerupseseră
verb (VT657.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prerumpe
  • prerumpere
  • prerumpt
  • prerumt
  • prerumptu‑
  • prerumtu‑
  • prerumpând
  • prerumpându‑
singular plural
  • prerumpe
  • prerumpeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prerump
(să)
  • prerump
  • prerumpeam
  • prerumpsei
  • prerumsei
  • prerumpsesem
  • prerumsesem
a II-a (tu)
  • prerumpi
(să)
  • prerumpi
  • prerumpeai
  • prerumpseși
  • prerumseși
  • prerumpseseși
  • prerumseseși
a III-a (el, ea)
  • prerumpe
(să)
  • prerumpă
  • prerumpea
  • prerumpse
  • prerumse
  • prerumpsese
  • prerumsese
plural I (noi)
  • prerumpem
(să)
  • prerumpem
  • prerumpeam
  • prerumpserăm
  • prerumserăm
  • prerumpseserăm
  • prerumpsesem
  • prerumseserăm
  • prerumsesem
a II-a (voi)
  • prerumpeți
(să)
  • prerumpeți
  • prerumpeați
  • prerumpserăți
  • prerumserăți
  • prerumpseserăți
  • prerumpseseți
  • prerumseserăți
  • prerumseseți
a III-a (ei, ele)
  • prerump
(să)
  • prerumpă
  • prerumpeau
  • prerumpseră
  • prerumseră
  • prerumpseseră
  • prerumseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prerupe, prerupverb

  • 1. învechit A face să înceteze pentru moment. DLRLC
    sinonime: întrerupe
    • format_quote Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.