2 definiții pentru proface

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

proface vt [At: ARH. FOLK. III, 60 / Pzi: profac / E: pro-2 + face] (Reg) A face din nou.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

proface, profac, vb. III (reg.) a face din nou.

Intrare: proface
verb (VT613)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • proface
  • profacere
  • profăcut
  • profăcutu‑
  • profăcând
  • profăcându‑
singular plural
  • profă
  • profaceți
  • profăceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • profac
(să)
  • profac
  • profăceam
  • profăcui
  • profăcusem
a II-a (tu)
  • profaci
(să)
  • profaci
  • profăceai
  • profăcuși
  • profăcuseși
a III-a (el, ea)
  • proface
(să)
  • profa
  • profăcea
  • profăcu
  • profăcuse
plural I (noi)
  • profacem
(să)
  • profacem
  • profăceam
  • profăcurăm
  • profăcuserăm
  • profăcusem
a II-a (voi)
  • profaceți
(să)
  • profaceți
  • profăceați
  • profăcurăți
  • profăcuserăți
  • profăcuseți
a III-a (ei, ele)
  • profac
(să)
  • profa
  • profăceau
  • profăcu
  • profăcuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)