PRONUNCIAMENT, pronunciamente, s. n. 1. Acțiune ilegală prin care o grupare politică, o armată etc. ajunge la putere. 2. Declarație, manifest, acțiune prin care este exprimat protestul față de un sistem politic, social etc. [Pr.: -ci-a-] – Din it., fr. pronunciamiento.

pronunciament sn [At: BARIȚIU, P. A. II, 622 / V: ~mento, (înv) ~nunția~ / P: ~ci-a~ / Pl: ~e / E: it pronunziamento, sp pronunciamiento, fr pronunciamiento] Declarație, manifest, acțiune prin care o provincie, o grupare politică, o armată etc. își manifestau atitudinea împotriva unui sistem politic, social etc.

PRONUNCIAMENT, pronunciamente, s. n. 1. Acțiune ilegală prin care o grupare politică, o armată etc. ajunge la putere. 2. Declarație, manifest, acțiune prin care este exprimat protestul față de un sistem politic, social etc. [Pr.: -ci-a-, var. (după alte surse) pronunciamento] – Din it., fr. pronunciamiento.

PRONUNCIAMENT s. n. 1. lovitură de stat organizată de militari în țările Americii Latine; puci militar. 2. declarație, manifest, acțiune prin care este exprimat protestul față de un sistem (politic). (< it., fr. pronunciamento)

*pronunciamént n., pl. e (sp. pronunciamento). Acțiunea de a te pronunța, de a demonstra că eștĭ contra uneĭ legĭ, unuĭ șef, uneĭ autoritățĭ.

pronunciamento sn vz pronunciament

pronunțiament sn vz pronunciament

PRONUNCIAMENTO s.n. (Rar; în Spania și America Latină) Act prin care o autoritate ia puterea în mod ilegal; puci militar. [Pron. -nun-si-a-, var. (după alte surse) pronunciament, < sp. pronunciamento].

pronunciament s. n., pl. pronunciamente

PRONUNCIAMENTUL DE LA BLAJ, denumire sub care este cunoscut protestul față de dualism și împotriva desființării autonomiei Transilvaniei și alipirii acesteia la Ungaria, semnat la 3/15 mai 1868 de către un grup de intelectuali români transilvăneni. Autorii au fost arestați, fiind ulterior grațiați de împărat.