7 definiții pentru prănica

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

prănica vt [At: ȚIPLEA, P. P. 95 / V: prain~, pran~ / Pzi: pranic / E: pranic] (Reg) 1 (C. i. rufe) A bate cu pranicul pentru a spăla. 2 (Pgn) A lovi cu pranicul.

2) pránic, a prănicá v. tr. (d. pranic 1). Maram. Buc. Bat rufele cu pranicu la spălat.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

prănica, pranic, vb. I (reg.; despre rufe) a bate cu pranicul (v.) pentru a spăla; a bate, a lovi, a bătuci (cu pranicul).

prănica, pranic, vb. tranz. – (reg.) A bate rufele cu maiul, pentru a le spăla: „Tot dădea cu un lemn pe piatră, cum facem când prănicăm cămăși” (Bilțiu, 1999: 196). (Maram., Bucov.). – Din pranic „mai” (MDA).

prănica, vb. tranz. – A bate rufele cu maiul, pentru a le spăla: „Tot dădea cu un lemn pe piatră, cum facem când prănicăm cămăși” (Bilțiu 1999: 196). – Din pranic „mai”.

Intrare: prănica
verb (VT71)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prănica
  • prănicare
  • prănicat
  • prănicatu‑
  • prănicând
  • prănicându‑
singular plural
  • prani
  • prănicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pranic
(să)
  • pranic
  • prănicam
  • prănicai
  • prănicasem
a II-a (tu)
  • pranici
(să)
  • pranici
  • prănicai
  • prănicași
  • prănicaseși
a III-a (el, ea)
  • prani
(să)
  • pranice
  • prănica
  • prănică
  • prănicase
plural I (noi)
  • prănicăm
(să)
  • pranicăm
  • prănicam
  • prănicarăm
  • prănicaserăm
  • prănicasem
a II-a (voi)
  • prănicați
(să)
  • pranicați
  • prănicați
  • prănicarăți
  • prănicaserăți
  • prănicaseți
a III-a (ei, ele)
  • prani
(să)
  • pranice
  • prănicau
  • prănica
  • prănicaseră
prainica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pranica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)