19 definiții pentru putregai

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUTREGAI, putregaiuri, s. n. 1. Lemn sau plantă putredă; p. ext. masă de materie vegetală descompusă; putreziciune, putrejune. ♦ Fig. Epitet depreciativ dat unui om bătrân și neputincios. 2. Boală a plantelor provocată de unele ciuperci. 3. Fig. Ceea ce este rău și vătămător societății. ♦ Lepădătură. – Probabil contaminare între putred și mucegai.

PUTREGAI, putregaiuri, s. n. 1. Lemn sau plantă putredă; p. ext. masă de materie vegetală descompusă; putreziciune, putrejune. ♦ Fig. Epitet depreciativ dat unui om bătrân și neputincios. 2. Boală a plantelor provocată de unele ciuperci. 3. Fig. Ceea ce este rău și vătămător societății. ♦ Lepădătură. – Probabil contaminare între putred și mucegai.

putregai sn [At: DOSOFTEI ap. C. CR. 240/17 / V: (reg) ~răg~ (Pl: ~răgaie, ~răgăi, ~răgai) smn, (îvr) ~e sf, (îrg) ~rig~ (Pl: ~rigaie, ~rigăi, ~rigai) smn / Pl: ~uri, (îvp) ~e, (pop, sm) ~ / E: putred] 1 Lemn, plantă putredă (1). 2 Masă vegetală în descompunere. 3 Obiect de lemn putred (1) Si: (rar) putrezitură (1). 4 (Pex) Obiect vechi, extrem de uzat Si: (rar) putrezitură (2). 5 Boală provocată de unele specii de ciuperci, care duce la putrezirea plantelor. 6 (Îvr) Mucegai. 7 (Îvr; îf putregaie) Miros de putrefacție (1). 8-9 (Fig; dep) Om (bătrân și neputincios sau) decăzut, corupt. 10 (Fig) Ineficiență. 11 (Fig) Ceea ce este corupt. 12 (Ent; pop) Licurici (Lampyris noctiluca).

PUTREGAI, putregaiuri, s. n. 1. Lemn sau plantă putredă, p. ext. (la sg. cu sens colectiv) masă de materie vegetală descompusă, putredă. Ne așezăm la puțină hodină pe-un brad bătrîn, căzut, în putregaiul căruia lucrează neîntrerupt, aprig și nesimțit gîngăniile mărunte ale pămîntului. SADOVEANU, O. VIII 242. Numai ferigele ude, Putregaiul și bureții Își trimet miresme crude În desimea groasă-a ceții. TOPÎRCEANU, P. 131. Cucușor, pasăre sură... Mă mier iarna ce mînînci?Mînînc putregai de tei, Să cînt codrului temei, Mînînc putregai de fag, Să cînt dorului cu drag. SEVASTOS, C. 203. ♦ Fig. Corupție, josnicie. Aci lanțuri d-aramă înjugă conștiința, Colo pulbered-aur ascunde putregai. ODOBESCU, S. I 28. ♦ Termen de batjocură dat unui bătrîn neputincios. Și el umblă după-nsurat?... putregaiu dracului. ALECSANDRI, T. 632. 2. Fig. (Cu sens colectiv) Tot ce e rău și vătămător societății; drojdie a unui sistem social, ideologic. Numai o știință legată de popor... poate fi cu desăvîrșire liberă de influența putregaiului ideologic burghez. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 7/2. – Variantă: (regional) putrigai (SLAVICI, N. II 123, HODOȘ, P. P. 187) s. n.

PUTREGAI ~iuri n. 1) Substanță organică putredă; putreziciune. 2) (nume generic) Boală a plantelor provocată de ciuperci și de bacterii. 3) fig. (cu sens colectiv) Totalitate a elementelor degradate ale unei societați; pleavă; drojdie. 4) Om neputincios (din cauza bolii sau a bătrâneții). /Din putred și mucegai

putregáĭ n., pl. ĭurĭ (d. putred, ca mucegaĭ, ucigaș d. muced, ucid. Cp. și cu sard. 1, putrigare, a putrezi, îld. *putricare. D. rom. vine ung. putregály). Lemn putrezit: în scorbură era numaĭ putregaĭ. Fig. Iron. Om uzat orĭ fără valoare: putregaĭurile orașuluĭ.

PUTRIGAI s. n. v. putregai.

putregaiu n. lemn putred. [Tras din putred (cf. mucegaiu din muced)].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

putregai (desp. pu-tre-) s. n., pl. putregaiuri

putregai (pu-tre-) s. n., pl. putregaiuri

putregai s. n. (sil. -tre-), pl. putregaiuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUTREGAI s. (rar) putrezitură, (înv. și reg.) putreganie. (Un ~ de lemn.)

PUTREGAI s. v. lepădătură, licurici.

putregai s. v. LEPĂDĂTURĂ. LICURICI.

PUTREGAI s. (rar) putrezitură, (înv. și reg.) putreganie. (Un ~ de lemn.)

Intrare: putregai
  • silabație: pu-tre-gai info
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • putregai
  • putregaiul
  • putregaiu‑
plural
  • putregaiuri
  • putregaiurile
genitiv-dativ singular
  • putregai
  • putregaiului
plural
  • putregaiuri
  • putregaiurilor
vocativ singular
plural
putrăgai substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • putrăgai
  • putrăgaiul
  • putrăgaiu‑
plural
  • putrăgaiuri
  • putrăgaiurile
genitiv-dativ singular
  • putrăgai
  • putrăgaiului
plural
  • putrăgaiuri
  • putrăgaiurilor
vocativ singular
plural
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • putrigai
  • putrigaiul
  • putrigaiu‑
plural
  • putrigaiuri
  • putrigaiurile
genitiv-dativ singular
  • putrigai
  • putrigaiului
plural
  • putrigaiuri
  • putrigaiurilor
vocativ singular
plural
putregaiu substantiv neutru
substantiv neutru (N39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • putregaiu
  • putregaiul
  • putregaiu‑
plural
  • putregaiuri
  • putregaiurile
genitiv-dativ singular
  • putregaiu
  • putregaiului
plural
  • putregaiuri
  • putregaiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

putregai, putregaiurisubstantiv neutru

  • 1. Lemn sau plantă putredă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ne așezăm la puțină hodină pe-un brad bătrîn, căzut, în putregaiul căruia lucrează neîntrerupt, aprig și nesimțit gîngăniile mărunte ale pămîntului. SADOVEANU, O. VIII 242. DLRLC
    • format_quote Numai ferigele ude, Putregaiul și bureții Își trimet miresme crude În desimea groasă-a ceții. TOPÎRCEANU, P. 131. DLRLC
    • format_quote Cucușor, pasăre sură... Mă mier iarna ce mînînci? – Mînînc putregai de tei, Să cînt codrului temei, Mînînc putregai de fag, Să cînt dorului cu drag. SEVASTOS, C. 203. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Masă de materie vegetală descompusă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.2. figurat Epitet depreciativ dat unui om bătrân și neputincios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Și el umblă după-nsurat?... putregaiu dracului. ALECSANDRI, T. 632. DLRLC
    • 1.3. figurat Corupție, josnicie. DLRLC
      • format_quote Aci lanțuri d-aramă înjugă conștiința, Colo pulbere – d-aur ascunde putregai. ODOBESCU, S. I 28 DLRLC
  • 2. Boală a plantelor provocată de unele ciuperci. DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Boală a plantelor provocată de ciuperci și de bacterii. NODEX
  • 3. figurat Ceea ce este rău și vătămător societății. DEX '09 DEX '98 NODEX
    • format_quote Numai o știință legată de popor... poate fi cu desăvîrșire liberă de influența putregaiului ideologic burghez. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 7/2. DLRLC
    • 3.1. Lepădătură. DEX '09 DEX '98
      sinonime: lepădătură
    • diferențiere (cu sens) colectiv Tot ce e rău și vătămător societății; drojdie a unui sistem social, ideologic. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.