pârlău sn [At: KLEIN, D. 148 / Pl: ~laie, ~ăie / E: mg párló] 1 (Reg) Vas mare, făcut din doage sau dintr-un trunchi de copac scobit în formă de cilindru, sau rar, din pietre puse una peste alta, în care se pun rufele la spălat (pentru a fi opărite cu leșie). 2 (Trs) Ciubăr în care se încheagă laptele, se culeg strugurii pentru vin etc.

pîrlăŭ n., pl. ăĭe și aĭe (ung. parló, id.; párlani, a scoate abur, pára, abur, d. vsl. para, abur. V. pară 2). Vest. Putină de opărit rufele la buhadă. V. crintă, selnic, leșie.

PÂRLĂU s. v. ciubăr, hârdău, putină.

pîrlău s. v. CIUBĂR. HÎRDĂU. PUTINĂ.