păleacă sf [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 80 / V: pel~, pelele~ / Pl: ~aci, ~ace / E: păli¹ + -eacă] 1 (Mun) Prăjină de lemn lungă și subțire Si: ciomag. 2 (Mun; îf peleancă, peleleacă) Nuia groasă.

peleacă sf vz păleacă

peleleacă sf vz păleacă

páliță (Trans. Munt. Mold.) f., pl. e și păleáță (Olt.) f., pl. ețe (vsl. bg. sîrb. rus. pálica, rudă cu palcă, pălesc). Jerdie de bătut. – În Arg. Ml. (Cod.) peleacă, pl. ecĭ, smetie, „prăjină pentru bătaĭe”. V. beldie, nuĭa.

peleácă, V. palíță.

păleacă, păleci, s.f. (reg.) 1. prăjină lungă și subțire; ciomag. 2. nuia groasă.