13 definiții pentru ravagiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RAVAGIU, ravagii, s. n. (Mai ales la pl.) Pagubă, distrugere, pustiire cauzată de o furtună, o inundație, o boală etc. – Din fr. ravage.

RAVAGIU, ravagii, s. n. (Mai ales la pl.) Pagubă, distrugere, pustiire cauzată de o furtună, o inundație, o boală etc. – Din fr. ravage.

ravagiu sn [At: BRĂESCU, V. 37 / V: ~vaj / Pl: ~ii, (îvr) ~ri / E: fr ravage] 1 (Mpl; de obicei în legătură cu verbul „a face”) Distrugere cauzată de furtuni, inundații etc. 2 Pustiire provocată de boli, epidemii etc. 3 (Pex) Pagubă.

RAVAGIU, ravagii, s. n. (Mai ales la pl., de obicei în legătură cu verbul «a face») Pagubă, distrugere, pustiire (cauzată de furtuni, de boli etc.). Bolile sociale [în Antile], fac ravagii: malaria dezolează populația țărmurilor joase. V. ROM. aprilie 1954, 65. – Pl. și: (învechit) ravagiuri (NEGRUZZI, S. III 61).

RAVAGIU s.n. Pustiire, stricăciune, pagubă cauzată de o furtună, de o inundație etc. [Pron. -giu, pl. -ii, var. ravaj s.n. / < fr. ravage].

RAVAGIU s. n. (pl.) stricăciune, pagubă, pustiire. (< fr. ravage)

RAVAGIU ~i n. mai ales la pl. Distrugere cauzată de unele fenomene ale naturii (inundații, furtuni, epidemii etc.); pagubă de mare proporție. /<fr. ravage

*ravágiŭ și -áj n., pl. e (fr. ravage, curs impetuos, pagubă cauzată de ape saŭ de alt-ceva, d. ravir, a răpi). Barb. Mare pagubă, devastare, pustiire, distrugere: ravajele potopuluĭ, cĭumeĭ, holereĭ, bețiiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ravagiu (rar) s. n., art. ravagiul; (mai frecv.) pl. ravagii, art. ravagiile (desp. -gi-i-)

ravagiu [giu pron. gĭu] s. n., art. ravagiul; pl. ravagii, art. ravagiile (-gi-i-)

ravagiu s. n. [-giu pron. -giu], art. ravagiul; pl. ravagii, art. ravagiile (sil. -gi-i-)

Intrare: ravagiu
  • pronunție: ravagĭu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ravagiu
  • ravagiul
  • ravagiu‑
plural
  • ravagii
  • ravagiile
genitiv-dativ singular
  • ravagiu
  • ravagiului
plural
  • ravagii
  • ravagiilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ravaj
  • ravajul
  • ravaju‑
plural
  • ravaje
  • ravajele
genitiv-dativ singular
  • ravaj
  • ravajului
plural
  • ravaje
  • ravajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ravagiu, ravagiisubstantiv neutru

  • 1. mai ales la plural Pagubă, distrugere, pustiire cauzată de o furtună, o inundație, o boală etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Bolile sociale [în Antile], fac ravagii: malaria dezolează populația țărmurilor joase. V. ROM. aprilie 1954, 65. DLRLC
  • comentariu învechit Plural și: ravagiuri. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.