20 de definiții pentru refugia

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REFUGIA, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau de o urmărire, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier.

refugia vr [At: CR (1848), 233/52 / P: ~gi-a / V: (îrg) refugi / Pzi: ~iez / E: fr réfugier] (D. persoane) 1 A se retrage dintr-un teritoriu ocupat. 2 A se pune la adăpost de un pericol. 3 A fugi de o urmărire. 4 (Fig) A se retrage într-un loc liniștit.

REFUGIA, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau a unei neplăceri, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva: a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier.

REFUGIA, refugiez, vb. I. Refl. A fugi, a se pune la adăpost, a se retrage din fața unui pericol, a unei neplăceri etc. (undeva sau la cineva) spre a găsi ocrotire, sprijin. Oamenii se refugiaseră... în încăperi calde, în scaune trase la gura sobei. C. PETRESCU, C. V. 137. De cînd citea despre lumea care se refugiase la orașe, își întreba într-una soțul că ea ce face și cum rămîne aici. REBREANU, R. II 63. ◊ Fig. Speriat de asprele realități ale vieții, se refugiă în liniștitul imperiu al trecutului. VLAHUȚĂ, O. A. 238. – Pronunțat: -gi-a. - Variantă: (învechit) refugi (HASDEU, I. V. 65) vb. IV.

REFUGIA vb. I. refl. A fugi, a se pune la adăpost de o urmărire, de un pericol etc. ♦ (Fig.) A se retrage într-un loc ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pron. -gi-a, p. i. -iez, 3, 6 -iază, ger. -iind, var. refugii vb. IV. / < fr. réfugier].

REFUGIA vb. refl. a fugi, a se pune la adăpost de o urmărire, de un pericol etc. ◊ (fig.) a se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomot. (< fr. réfugier)

A SE REFUGIA mă ~ez intranz. și fig. A se retrage temporar undeva (dintr-un loc periculos) pentru a-și garanta securitatea; a părăsi un loc, evitând o neplăcere. ~ în străinătate. /<fr. réfugier

refugià v. 1. a se retrage undeva spre a fi în siguranță; 2. fig. a recurge la.

*refugiéz (mă) v. refl. (fr. se réfugier, d. lat. refugium, refugiŭ). Fug (mă retrag) undeva căutînd scăpare. V. fugăresc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

refugia (a se ~) (desp. -gi-a) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă refugiez (desp. -gi-ez), 3 se refugia, 1 pl. ne refugiem; conj. prez. 1 sg. să mă refugiez, 3 să se refugieze; imper. 2 sg. afirm. refugiază-te; ger. refugiindu-mă (desp. -gi-in-)

!refugia (a se ~) (-gi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se refugiază, 1 pl. ne refugiem (-gi-em); conj. prez. 3 să se refugieze; ger. refugiindu-se (-gi-in-)

refugia vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. refugiez, 3 sg. și pl. refugiază, 1 pl. refugiem (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. refugieze; ger. refugiind (sil. -gi-ind)

refugia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. refugiază, 1 pl. refugiem, ger. refugiind)

refugi (= refugia) vb. (ind. prez. 1 refug)

refugiez, -giază 3, -giem 1 pl., -giam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REFUGIA vb. a fugi, a pribegi, (înv.) a băjenări, a băjeni. (S-au ~ peste munți din pricina năvălitorilor.)

REFUGIA vb. a fugi, a pribegi, (înv.) a băjenări, a băjeni. (S-au ~ peste munți din pricina năvălitorilor.)

Intrare: refugia
  • silabație: re-fu-gi-a info
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • refugia
  • refugiere
  • refugiat
  • refugiatu‑
  • refugiind
  • refugiindu‑
singular plural
  • refugia
  • refugiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • refugiez
(să)
  • refugiez
  • refugiam
  • refugiai
  • refugiasem
a II-a (tu)
  • refugiezi
(să)
  • refugiezi
  • refugiai
  • refugiași
  • refugiaseși
a III-a (el, ea)
  • refugia
(să)
  • refugieze
  • refugia
  • refugie
  • refugiase
plural I (noi)
  • refugiem
(să)
  • refugiem
  • refugiam
  • refugiarăm
  • refugiaserăm
  • refugiasem
a II-a (voi)
  • refugiați
(să)
  • refugiați
  • refugiați
  • refugiarăți
  • refugiaserăți
  • refugiaseți
a III-a (ei, ele)
  • refugia
(să)
  • refugieze
  • refugiau
  • refugia
  • refugiaseră
verb (V311)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • refugi
  • refugire
  • refugit
  • refugitu‑
  • refugind
  • refugând
  • refugindu‑
  • refugându‑
singular plural
  • refugi
  • refugiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • refug
(să)
  • refug
  • refugeam
  • refugii
  • refugisem
a II-a (tu)
  • refugi
(să)
  • refugi
  • refugeai
  • refugiși
  • refugiseși
a III-a (el, ea)
  • refuge
(să)
  • refu
  • refugea
  • refugi
  • refugise
plural I (noi)
  • refugim
(să)
  • refugim
  • refugeam
  • refugirăm
  • refugiserăm
  • refugisem
a II-a (voi)
  • refugiți
(să)
  • refugiți
  • refugeați
  • refugirăți
  • refugiserăți
  • refugiseți
a III-a (ei, ele)
  • refug
(să)
  • refu
  • refugeau
  • refugi
  • refugiseră
verb (V409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • refugii
  • refugiire
  • refugiit
  • refugiitu‑
  • refugiind
  • refugiindu‑
singular plural
  • refugiește
  • refugiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • refugiesc
(să)
  • refugiesc
  • refugiam
  • refugiii
  • refugiisem
a II-a (tu)
  • refugiești
(să)
  • refugiești
  • refugiai
  • refugiiși
  • refugiiseși
a III-a (el, ea)
  • refugiește
(să)
  • refugiască
  • refugia
  • refugii
  • refugiise
plural I (noi)
  • refugiim
(să)
  • refugiim
  • refugiam
  • refugiirăm
  • refugiiserăm
  • refugiisem
a II-a (voi)
  • refugiiți
(să)
  • refugiiți
  • refugiați
  • refugiirăți
  • refugiiserăți
  • refugiiseți
a III-a (ei, ele)
  • refugiesc
(să)
  • refugiască
  • refugiau
  • refugii
  • refugiiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

refugia, refugiezverb

  • 1. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau de o urmărire, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la adăpost. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Oamenii se refugiaseră... în încăperi calde, în scaune trase la gura sobei. C. PETRESCU, C. V. 137. DLRLC
    • format_quote De cînd citea despre lumea care se refugiase la orașe, își întreba într-una soțul că ea ce face și cum rămîne aici. REBREANU, R. II 63. DLRLC
    • format_quote figurat Speriat de asprele realități ale vieții, se refugiă în liniștitul imperiu al trecutului. VLAHUȚĂ, O. A. 238. DLRLC
    • 1.1. figurat A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.