REÎNTURNA, reîntorn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

reînturna [At: CR (1848), 16³/60 / V: ~tor~, ren~ / Pzi: reîntorn / E: re¹- +înturna cf fr retourner] 1 vr A se înapoia. 2 vt (Rar) A restitui (1).

REÎNTURNA, reîntorn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Re¹- + înturna (după fr. retourner).

REÎNTURNA, reîntorn, vb. I. 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. Reînturnă Moldaviei drepturile și privilegile vechi. NEGRUZZI, S. I 278.

A REÎNTURNA reîntorn tranz. pop. 1) A face să se reîntoarcă. 2) (obiecte împrumutate) A da înapoi; a întoarce; a restitui; a reda. /re- + a înturna

A SE REÎNTURNA mă reîntorn intranz. A se înturna din nou (de unde a plecat); a se reîntoarce; a se înapoia. /re- + a se înturna

reîntorna v vz reînturna

renturna v vz reînturna

reînturna (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. reîntorn, 2 sg. reîntorni, 3 reîntoarnă; conj. prez. 1 sg. să reîntorn, 3 să reîntoarne; imper. 2 sg. afirm. reîntoarnă

reînturna (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoarnă

reînturna vb., ind. prez. 1 sg. reîntorn, 3 sg. și pl. reîntoarnă

REÎNTURNA vb. v. da, înapoia, plăti, reîntoarce, restitui, returna, reveni.

reînturna vb. v. DA. ÎNAPOIA. PLĂTI. REÎNTOARCE. RESTITUI. RETURNA. REVENI.