romanesc², ~ă a [At: CANTACUZINO, N. P. 29^v/4 / V: ~măn~ / Pl: ~ești / E: it romanesco] 1-3 (Înv) Roman³ (8-10).

romanesc¹, ~ă [At: DDRF / Pl: ~ești / E: fr romanesque] (Liv) 1 a Cu caracter de roman¹ (1). 2 a Care ține de roman¹ (1). 3 a Ca de roman¹ (1) Si: fantezist (1), romantic (5).

ROMANESC, -Ă, romanești, adj. Ca într-un roman, cu caracter de roman¹, de aventură; fantezist. Episod romanesc.

ROMANESC, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de roman, propriu romanului. ♦ Fantezist, imaginar. [< fr. romanesque].

ROMANESC, -Ă adj. 1. cu caracter de roman, propriu romanului. 2. fantezist, imaginar. 3. (fam.) visător. (< fr. romanesque)

ROMANESC ~escă (~ești) livr. 1) Care ține de romane; propriu romanului. 2) (despre fapte, idei, întâmplări etc.) Care poate fi descris într-un roman. /<fr. romanesque

romanesc a. 1. ce ține de roman: aventuri romanești; 2. fig. care are ideile, pasiunile unui erou de roman: spirit romanesc.

*romanésc, -éscă adj. (fr. romanesque). Rar. Romantic.

romănesc, ~ă a vz romanesc²

romanesc (livr.) adj. m., f. romanescă; pl. m. și f. romanești

romanesc (livr.) adj. m., f. romanescă; pl. m. și f. romanești

romanesc adj. m., f. romanescă; pl. m. și f. romanești

ROMANESC adj. v. fantezist, imaginar, născocit, plăsmuit, roman.

romanesc adj. v. FANTEZIST. IMAGINAR. NĂSCOCIT. PLĂSMUIT. ROMAN.

romanesca, în sec. 16 și 17, numele unor piese vocale, dar mai ales instrumentale (dansuri*, arii*, teme cu variațiuni*) care se bazau de regulă pe o frază* ostinato*, de tipul follia* sau passamezzo*. Era uneori legată de o riturnelă (3) sau o ripresa (2), iar partea a doua a formulei (IV) ostinato se repeta (ca în cazul foliei).