O definiție pentru ruptoară
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
RUPTOARĂ s. f. (Var., înv.) Ruptoare, ruptă. (din rupt2 + suf. -oară)
Intrare: ruptoară
ruptoară substantiv feminin
| substantiv feminin (F59) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||