O definiție pentru rustica

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUSTICA vb. I. 1. tr. A da un caracter brut, neprelucrat; a face operația de rusticizare; a rusticiza, a rustifica. 2. intr. A trăi la țară. [< it. rusticare].

Intrare: rustica
verb (VT204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rustica
  • rusticare
  • rusticat
  • rusticatu‑
  • rusticând
  • rusticându‑
singular plural
  • rustichea
  • rusticați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rustichez
(să)
  • rustichez
  • rusticam
  • rusticai
  • rusticasem
a II-a (tu)
  • rustichezi
(să)
  • rustichezi
  • rusticai
  • rusticași
  • rusticaseși
a III-a (el, ea)
  • rustichea
(să)
  • rusticheze
  • rustica
  • rustică
  • rusticase
plural I (noi)
  • rusticăm
(să)
  • rusticăm
  • rusticam
  • rusticarăm
  • rusticaserăm
  • rusticasem
a II-a (voi)
  • rusticați
(să)
  • rusticați
  • rusticați
  • rusticarăți
  • rusticaserăți
  • rusticaseți
a III-a (ei, ele)
  • rustichea
(să)
  • rusticheze
  • rusticau
  • rustica
  • rusticaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rustica, rustichezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.