2 definiții pentru rântura
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
rântura vt [At: LEXIC REG. II, 53 / Pzi: rântur / E: ns cf rântui1] (Trs) A împrăștia și a încurca Si: a deranja (5).
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
rântura, rântur, vb. I (reg.) a deranja, a împrăștia, a aranja.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: rântura
| verb (VT2) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)