18 definiții pentru rediu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REDIU, rediuri, s. n. (Reg.) Pădure mică și tânără. [Var.: rădiu s. n.] – Et. nec.

REDIU, rediuri, s. n. (Reg.) Pădure mică și tânără. [Var.: rădiu s. n.] – Et. nec.

REDIU, rediuri, s. n. (Regional) Pădure mică și tînără; pădurice, rediș. Vînturi puternice usucă plantațiile; rediurile abia vegetează. SADOVEANU, E. 94. În rediuri și grădini, Pintre razele de stele zboară roiuri de lumini. ALECSANDRI, P. II 152. Unde sînt rediurile umbroase? NEGRUZZI, S. I 95. Și cu roibul se lăsa Deasupra Copoului, Colea-n rediul Breazului. ALECSANDRI, P. P. 88. – Variantă: rădiu (ALECSANDRI, T. 1441, NEGRUZZI, S. I 194, ȘEZ. IV 225) s. n.

REDIU ~ri n. rar Pădure mică și tânără. /Orig. nec.

RĂDIU s. n. v. rediu.

rădiu n. Mold. pădurice: adio! rădiuri, codri umbroși! NEGR. [Vechiu-rom. reade (1537): origină necunoscută].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rediu (reg.) [diu pron. dĭu] s. n., art. rediul; pl. rediuri

rediu (reg.) [diu pron. dĭu] s. n., art. rediul; pl. rediuri

rediu s. n. [-diu. pron. -diu], art. rediul; pl. rediuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rediu (-ii), s. n. – Pădurice, crîng. – Var. răd(iu), redie, rediș, rădiac. Sl. rĕdy „în întuneric” (Tiktin), cf. desiș, sp. fosca. Der. din mag. rét, cf. rît (Scriban) pare mai puțin sigură.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

REDIU 1. Com. în jud. Galați, situată în C. Covurlui, pe râul Suha; 3.889 loc. (2005). Până la 1 ian. 1965, satul și com. R. s-au numit Oasele. 2. Com. în jud. Iași, situată în SE C. Jijiei, pe râul Valea Lupului; 3.710 loc. (2005). Haltă de c. f. (în satul R.). Pe terit. satului R., menționat documentar în 1472, au fost descoperite fragmente de vase ceramice datând de la sfârșitul celei de-a doua Epoci a fierului (La Tène), precum și vestigiile unor așezări din sec. 4 și din sec. 17-18. În satul R. se află biserica Sf. Grigore (sec. 19, renovată în 1930). Până la 17 febr. 1968, satul și com. R. s-au numit Rediu-Tătar. 3. Com. în jud. Neamț, situată în depr. Cracău-Bistrița, pe dr. văii Bistriței; 5.338 loc. (2005). Bisericile Sfinții Voievozi (sec. 19) și Adormirea Maicii Domnului (ante 1809, reconstruită în anii 1820-1824), în satele R. și Bețești; biserica de lemn Buna Vestire (sec. 19), în satul Poloboc.

Intrare: rediu
  • pronunție: redĭu
substantiv neutru (N49)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rediu
  • rediul
  • rediu‑
plural
  • rediuri
  • rediurile
genitiv-dativ singular
  • rediu
  • rediului
plural
  • rediuri
  • rediurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N49)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rădiu
  • rădiul
  • rădiu‑
plural
  • rădiuri
  • rădiurile
genitiv-dativ singular
  • rădiu
  • rădiului
plural
  • rădiuri
  • rădiurilor
vocativ singular
plural
red
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rediu, rediurisubstantiv neutru

  • 1. regional Pădure mică și tânără. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vînturi puternice usucă plantațiile; rediurile abia vegetează. SADOVEANU, E. 94. DLRLC
    • format_quote În rediuri și grădini, Pintre razele de stele zboară roiuri de lumini. ALECSANDRI, P. II 152. DLRLC
    • format_quote Unde sînt rediurile umbroase? NEGRUZZI, S. I 95. DLRLC
    • format_quote Și cu roibul se lăsa Deasupra Copoului, Colea-n rediul Breazului. ALECSANDRI, P. P. 88. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.