10 definiții pentru rătăcană

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rătăca sf [At: ALECSANDRI, T. 530 / V: ~an s, ~nie, ~cănie, rotacan s / Pl: ~ni, ~ne / E: ns cf roată] 1 (Reg) Groapă adâncă. 2 (Reg) Hârtop (3). 3 Loc sălbatic. 4 Prăpastie. 5 Porțiune dintr-o semănătură stricată de vite. 6 (Mun; îf rătăcan) Insulă mică. 7 Prispă mică de pământ. 8 (Pan) Rană deschisă care nu se vindecă. 9 Cicatrice rămasă de pe urma unui abces care s-a vindecat greu. 10 (Într-un joc de copii; îf rotacan) Cerc de mărimea unei roți de car, desenat pe pământ. 11 Bețișor subțire, cu noduri.

RĂTĂCANĂ, rătăcăni, s. f. (Mold.) Groapă adîncă, scufundătură, hîrtop. Cum dracul se face că-și rup sătenii osiile roților prin rătăcănile drumului, în mijlocul tîrgului? SADOVEANU, M. 167. Mergînd noi în pasul cailor, din hop în hop, tot înainte prin rătăcănile de pe ulițile Iașilor, am ajuns într-un tîrziu, noaptea, în cieriul Socolei. CREANGĂ, A. 128.

RĂTĂCANĂ, rătăcăni, s. f. (Reg.) Groapă adîncă, scufundătură, hîrtop. – Din rătăci + suf. -ană.

rătăcánă și -ánie f., ănĭ, ăniĭ. Nord. „Groapă întinsă” (Șez. 37, 43), șănțuleț săpat de ploaĭe: pe ogoarele cu popușoĭ apa a săpat rătăcănĭ (Sadov. Univ. 20 Aŭgust 1912).

rătăcănie sf vz rătăcană

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

rătăcane s. pl. v. HÎRTOAPE. HOPURI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rătăcană, rătăcăni, s.f. (pop.) șanț făcut de ploaie; hârtop; surpătură.

Intrare: rătăcană
rătăcană substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rătăca
  • rătăcana
plural
  • rătăcăni
  • rătăcănile
genitiv-dativ singular
  • rătăcăni
  • rătăcănii
plural
  • rătăcăni
  • rătăcănilor
vocativ singular
plural
rătăcan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rotacan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rătăcănie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rătăcanie substantiv feminin
substantiv feminin (F137)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rătăcanie
  • rătăcania
plural
  • rătăcănii
  • rătăcăniile
genitiv-dativ singular
  • rătăcănii
  • rătăcaniei
plural
  • rătăcănii
  • rătăcăniilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rătăca, rătăcănisubstantiv feminin

    • format_quote Cum dracul se face că-și rup sătenii osiile roților prin rătăcănile drumului, în mijlocul tîrgului? SADOVEANU, M. 167. DLRLC
    • format_quote Mergînd noi în pasul cailor, din hop în hop, tot înainte prin rătăcănile de pe ulițile Iașilor, am ajuns într-un tîrziu, noaptea, în cieriul Socolei. CREANGĂ, A. 128. DLRLC
etimologie:
  • rătăci + sufix -ană. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.